Aud tot mai des în jurul meu de cupluri care se destramă după ce apar copiii, în special cel de-al doilea copil. Dacă la primul copil, entuziasmul este mare, la al doilea euforia trece mai repede, iar oboseala și provocările din partea copilului mai mare își spun cuvântul și, chiar și în cele mai puternice cupluri, pot apărea disensiuni.
Distrug oare copiii căsătoriile?
Cum este oare posibil ca un copil dorit, așteptat să fie mărul discordiei între doi oameni care se iubesc? Ce se întâmplă de fapt?
Înainte de venirea copilului, cuplurile au timp pentru a se relaxa, pentru pasiunile lor, pentru proiectele individuale, pentru călătorii, ieșiri cu prietenii. După apariția copiilor, timpul, iar uneori și trupul, pare că nu îți mai aparține. Totul se construiește în jurul micii ființe, nou intrate în viața familiei. Copilul aduce un tăvălug de emoții, schimbări majore în viața cuplului, pentru care, de multe ori, oricât ai crede că ești pregătit, de fapt nu ești. Copilul este o mare necunoscută care odată cu imensa bucurie pe care o aduce, vine la pachet și cu o resetare a vieții părinților săi. Apariția copiilor reprezintă o adevărată piatră de încercare pentru un cuplu.
În societatea tradițională, treburile erau mult mai clare, fiecare își cunoștea exact sarcinile. Femeia se ocupă de casă și de copii, iar bărabatul se ocupa de partea finaciară. Societatea modernă vine cu provocări noi și pune presiune pe membrii familiei. Tânăra mamă nu mai este doar soție, casnică și mama, ea are roluri multiple: este femeia de carieră, este o ființă socială, are o individualitate aparte. Are propriile sale vise și așteptări, nu o mai mulțumește doar rolul de mamă. Femeia intelectuală, în special, perfecționistă, este cea care se luptă cel mai des cu depresia post partum. Noul statut o copleșește, ecouri din fosta viață o bântuie. Simte că nu își mai aparține și simte că nu poate face totul perfect, așa cum era obișnuită.
Și rolul tatălui s-a schimbat. Acum așteptările partenerei sunt diferite de trecut, când de la acesta se aștepta doar să asigure bunăstarea familiei. Acum, când și femeile câștigă la fel de bine ca și bărbații, ele doresc susținere morală. Partenerul trebuie să le fie aproape și să le sprijine atunci când nasc, când alăptează, să se implice în educația copiilor și să petreacă timp de calitate cu familia.
Nu este de mirare că în acest context al atâtor așteptări, unul sau amândoi partenerii clachează. Oboseala, lipsa intimității, nevoile copilului pe primul plan, lipsa atenției și a comunicării în cuplu, toate erodează încet, încet relația. Cei doi, care până ieri se iubeau și nu puteau concepe viața unul fără celălalt, ajung ca doi străini care rezistă împreună pentru copii.
Desigur că, de multe ori, nu copiii sunt problema de fond, ci ei doar aduc în prim plan probleme existente, dar îngropate adânc și care, acum răbufnesc. Căci, nu e așa, copiii au darul să ne apese pe butoanele care ne dor cel mai tare?!
Bineînțeles că toate aceste probleme depind de fiecare individ și de cuplu în sine, de cât de dispuși sunt să facă compromisuri, de cât respect au unul pentru celălalt , de cât de deschiși sunt la nevoile celuilalt și la un dialog onest, de cât de mult valorizează această relație.
Ce ar fi de făcut?
Eu cred că fiecare membru al familiei este important și că nevoile fiecăruia trebuie validate și avute în vedere, dacă balanța înclină prea mult în favoarea unuia și în defavoarea celorlați, atunci echilibrul familiei se poate clătina serios. Fiecare membru este valoros și de fericirea unuia depinde fericirea tuturor. Este normal ca odată cu apariția copiilor, cel puțin o perioadă, toată atenția și grija părinților să se îndrepte spre copii. Lucrurile trebuie private cu empatie, maturitate, toleranță și cu multă răbdare pentru ca tânăra familie să poată depăși încercările la care este supusă.
Atunci când simt nevoia, ar trebui să ceară ajutor pentru ca situația să nu scape de sub control.
Partea bună este că atunci când trece furtuna, cei care rezistă împreună vor forma un cuplu bine sudat care se va putea bucura de tot ce le oferă viața. Pentru că există viață și după copii!
Copiii nu distrug căsniciile, dar nici nu le consolidează, în cazul în care cuplul respectiv nu era unul solid înainte de apariția acestora.
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
Pingback: Viața de cuplu - oglinda copilului - SuntPitic - Blog de Parenting