Tații, acei minunați eroi pentru copiii lor

0

Nu știu cum au fost tații voștri, dar tatăl meu, ca mulți alți tați ai celor din generația mea, nu a fost foarte implicat în creșterea noastră. Nu îmi amintesc decât puține momente de conectare cu el în copilărie. Iar acele momente sunt comori prețioase, pe care le scot din cufăr, atunci când îmi este dor de el.

Îmi amintesc când ne punea pe amândoi, pe mine și pe frate-meu în același cărucior și ne ducea în parc. Sau ne căra, pe rând, în cârcă. Sau când ne punea diafilme cu basme. „Făt Frumos din lacrimi” și alte minunății de care îmi este așa de dor…Sau discuri cu povești. Și acum îmi răsună în urechi cântecul pe care îl cânta Iepurele din „Alice în Țara Minunilor”. Și eu mă simțeam în Țara Minunilor, când aveam cinci ani, și tata ne punea Vivaldi și alte discuri cu muzică. Mă învârteam în pași de dans până îmi venea amețeală. Sau cântam la microfon, de probabil îngrozeam toți vecinii blocului turn în care locuiam.

Sau când ne spunea povești…Când ne jucam și râsetele noastre umpleau casa…

Nu au fost multe astfel de momente, dar au fost intense…

Îmi amintesc, apoi, anii, fără grijă, de facultate (că, deh, eram acasă, la părinți) și zilele când îmi permiteam să stau pe bancă, în parc, cu primăvara în păr, în bătaia soarelui blând. Admiram copiii care alergau. Îi priveam pe tații lor cum se joacă cu ei. A…nu, nu vă imaginați că îi priveam în alt fel decât cu admirație. Pentru ei și pentru implicarea lor în viața copiilor. Mă gândeam ce norocoase sunt soțiile lor și ce mult mi-ar plăcea să am și eu cândva un soț implicat.

Și, sunt norocoasă să am un astfel de Soț. Cu care formez întotdeauna o echipă. Cu care împărtășesc aceleași idei și opinii legate de parenting. Care este și implicat în creșterea și educația copiilor. Chiar dacă, de multe ori, îi este greu. Sau este obosit. Dar, cu toate astea, ne gătește cele mai bune rețete. Se joacă cu copiii, iar copiii sunt așa de fericiți cu el, că devin invidioasă.

Adevărul este că, oricât ne-am strădui noi, mamele, cu jocuri de vindecare, jocuri simbolice, jocuri educative etc, tații fac cea mai bună treabă în materie de joc. Nicicând nu cred că se umple casa de atâtea râsete, mai mult decât atunci când Tatăl este Fantomă, Monstru, Dinozaur etc. Sau multe și felurite jocuri pe care ai mei le cer numai tatălui lor.

De aceea, mă bucur când văd, în zilele noastre, atât de mulți tați care se implică cot la cot cu partenerele lor. Care își sprijină partenera să alăpteze, care schimbă scutece, care pregătesc mâncare, dau cu mătura dacă este nevoie, merg la conferințe de parenting, scot copiii în parc, se joacă cu ei, știu în ce clasă este copilul (nu râdeți, am mai auzit cazuri) și fac teme cu ei.

Dragi tătici, nici nu vă imaginați ce impact aveți în sufletul și în viața copiilor voștri. Nu știți, dar sunteți Eroii lor ! De fapt Supereroii lor! Modelul lor. Mai ales ai băiețeilor. Iar pentru fetițele voastre, sunteți cu adevărat speciali !

Nu pierdeți asta din vedere ! Respectați-vă partenerele, spuneți-le că le înțelegeți când le e greu! Luați-l pe ăla mic în brațe, când veniți acasă și lăsați-o și pe mamă să respire. Scoateți copilul/copiii în parc să poată avea și mama un moment pentru ea. Poate are nevoie să doarmă, să facă o baie, să citească o carte sau doar să bea o cafea în liniște. Ajutați-o cât puteți la treburile casnice și, sigur, va avea și ea un zâmbet și o vorbă bună pentru voi. Și, poate, va fi mai puțin obosită. Căci părințeala nu e ușoară pentru nimeni, copiii ne consumă energia, cum nimeni și nimic altceva. Educația copiilor nu trebuie să fie, ca pe vremuri, doar sarcina mamei. Copiii învață de la amândoi părinții și, fiecare, în felul său contribuie la cultura copilului. Jucați-vă cu ei, căci acestea sunt amintirile care vor dăinui în timp. Care vă vor ajuta în anii provocatori ai adolescenței. Și care vor face să aveți o relație bună și atunci când ei devin adulți. Fiți tații care nu au fost tații voștri și veți face o lume mai bună!

Acest articol este dedicat celor 20 % tătici care citesc acest blog și acelor tătici care au venit de-a lungul timpului la atelierele mele. Mă înclin în fața voastră, dragi tătici, pentru că vă implicați alături de partenera voastră în creșterea și educarea copiilor ! Vă respect și, sunt sigură, că veți crește adulți fericiți !

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole, urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.

Total 4 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, Instructor de Aware Parenting, profesor, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.