Trecuse peste o jumătate de oră și în casă era foarte liniștite. Cum liniștea este periculoasă într-o casă cu doi copii, din care se aud mereu strigăte de luptă și urmăriri de dragoni, nu am stat prea mult timp fără griji și am pornit-o pe urmele copiilor. Ultima dată când s-a așternut o astfel de liniște, toate păturile, mormanul de haine scos din mașina de uscat și alte lucruri găsite prin case se tranformaseră într-o cazemată sau într-o rachetă, nu am înțeles prea bine, sub imperiul armatei de balauri care îmi zvâcnea în cap și pe care mă chinuiam să o domolesc. Cel mare era preocupat cu războinicii lui. În cealaltă cameră, o aud pe fiică-mea:
– Mami, îi citesc balerinei. Mă uit mai bine să văd cine este balerina. Nu văd nicio păpușă. Nicio jucărie de pluș. Nici măcar vreun omuleț sau vreun animal. Mă uit mai atent. Tot nimic.
– Unde este balerina, micuța mea?
– Aici este! Nu o vezi?
Mă așteptam să îmi zică că este vreun personaj din Pasajul său secret, moștenit de la frate-său mai mare, unde se desfășoară o viață fabuloasă, de ceva vreme. Copiii au o imaginație fantastică. Unii au prieteni imaginari, alții familii întregi. Jocurile lor sunt scenarii adevărate de povești!
– Este aici, în brațele mele.
Zăresc un cordon mov cu pete albe, scos de la un halat de baie, era încolăcit în brațele sale.
– Ea este balerina?! o întreb amuzată.
-Da, mami, haide să ne jucăm împreună cu ea!
Am intrat în jocul său, curioasă de ce am putea face.
Nici nu știu cum a trecut aproape o oră, timp în care ne-am jucat cu cordonul mov, pardon cu balerina. Am dansat, am cântat, ne-am învârtit ca niște veritabile balerine, desigur.
– Ce vrei să facă balerina, mami?
Poruncile au început să curgă, iar balerina s-a conformat și a îndeplinit fiecare sarcină cu serozitate. De fapt, nu chiar, că noi o zguduiam cu râsetele noastre.
– Să sară de trei ori pe un picior!
– Să sară de cinci ori pe celălalt picior!
Între timp balerina executa mișcările în hohotele noaste zgomooase.
– Ce să mai facă, mami?
– Îîîîî, să se târască pe burtă.
– Să sară cu mâinile în sus!
– Să se dea cu fundul de pământ de două ori!
– Să facă șase pași înapoi și trei înainte!
E rândul meu, mami!
– Să danseze balerina!
– Să facă o piruetă!
– Să se transforme în maimuță!
– Să se întindă cât mai sus!
Și balerina executa toate instrucțiunile fără să clipească. Însoțită de hohotele noastre de râs, bineînțeles.
Am trecut apoi la jocul de-a emoțiile.
Balerina este tristă. Este veselă. Plânge în hohote. Este dezgustată. Îi este frică.
A venit apoi rândul altor acțiuni. Mănâncă. Se spală. Doarme.
Balerina a fost nedezlipită de fiică-mea toată ziua. S-au uitat de desene împreună, apoi a mâncat cu noi la masă, iar seara i-am citit și ei o poveste.
Le-am urat noapte bună. Mâine o luăm de la capăt! Cine știe cu ce personaj?!
Sursă foto: Matheus Bertelli from Pexels
