Când devine mai ușor cu doi copii? Aș fi tentată să întreb și eu asta… în unele zile, când viața cu doi copii pare imposibilă. Mai ales după o vacanță de vară lungă de stat cu doi copii și după un început de an școlar, cu stat mai mult acasă decât mers la grădiniță. .
Cu toate astea, nu pot să nu remarc că vine o vreme când viața cu doi copii devine mai ușoară.
Mă doare într-un fel faptul că timpul trece și copiii cresc. Sunt ca împăratul ăla care cu un ochi plânge, cu celălalt râde. Un ochi râde când îi simt mâna lui fiu-meu puternică în mâna mea. Când văd cât de profund vede lucurile, ce conexiuni face și cât de înțelept este, uneori. Când o văd pe fiică-mea cât s-a lungit, ce fraza complexe face și ce texte are, deja.
Mă bucur că devin din ce în ce maiindependenți. Un ochi plânge pentru că mi-e dor de ei mici, cu miros de bebeluș. Mi-e dor de Cucu Bau și de toate jocurile bebelușești care stârneau hohote de râs.Unele încă mai stârnesc și acum.
Când devine mai ușor cu doi copii
După trei ani, este mai ușor cu toți copiii. Perioada negativismului trece parțial (nu dispare complet niciodată), tantrumurile se mai domolesc, copilul face mai multe chestii singur : mănâncă, se îmbracă sau se spală singur.
Când sunt doi, avantajul este că încep să se joace împreună. Incep să aibă jocurile și secretele lor. Și în momentele lor bune, pot trece ore întregi și nu îi auzi. Dezavantajul este că și prostii fac tot împreună. Și când se unesc două minți la făcut prostii, să te ții. În călătorii, totul este mai ușor. Pe drum, se ocupă mai mult unul cu altul. E drept că se și ceartă mai mult, dar dacă reușești să aplanezi conflictul, ei găsesc mai multe soluții să se distreze împreună pe parcursul călătoriei.
Cum îți dai seama că a devenit mai ușor cu doi copii
În concediu, reușești să citești cel puțin o carte sau să stai așezat mai mult de o oră.
Teancul de cărți pentru sufletul tău de pe noptieră scade și tu te poți lăuda cu mai multe cărți citite. Ieși în oraș cu prietenele mai des de o dată pe an/la câțiva ani. Trece o oră și nu ai auzit mami, mami. Poți purta o discuție neîntreruptă cu partenerul pentru mai bine de 15 minute. Nu se mai agață nimeni de ușă sau de piciorul tău și nu mai este o dramă când pleci de acasă. Acceptă să doarmă și cu altcineva, iar tu poți avea o seară doar pentru tine sau pentru cuplu. Adorm singuri – am auzit că la alții se poartă, noi nu avem, încă, norocul ăsta. Ritualul de somn este în continuare dificil, chiar dacă s-au schimbat personajele.
Poți face curat în casă fără ca unul să verse găleata și altul să dea cu mopul plin de apă.
Seara, poți petrece timp cu partenerul fără ca, după nici o oră, să se audă în hol picioare golașe de copil somnoros care vrea să doarmă cu mami.
Poți merge în parc fără ca unul să alerge într-o parte, altul în alta. Poți ieși din casă cu ambii copii, fără să fii deja transpirat și obosit. Poți pleca la plimbare fără toată casa după tine.
Mai adaugați și voi cum s-a simțit la voi când copiii au mai crescut.
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
