Povestea unei dimineți (aproape) obișnuite

0
Dimineti cu doi copii

Mă strecor printre picioare și mânuțe adormite. Foșnește ceva. Mă opresc puțin și aproape îmi țin răsuflarea. Respir ușurată. Nu s-a trezit niciunul dintre ei. În drum spre baie, gândurile mi se activează. Vizualizez rapid programul zilei. Îmi fac cafeaua și aleg câteva haine, la nimereală,  din mormanul de pe pat. Of! iar nu am reușit să chitesc hainele. Poate astăzi…

Așa îmi spun în fiecare zi în ultimul timp…Poate azi reușesc să…Poate azi termin proiectul ăla…Poate azi stau mai mult cu copiii… De când a început fiul meu școala, sunt dată peste cap. Un copil la școală, altul la grădiniță. Până la ora 16.00, trebuie să îngrămădesc de toate. După ora 16.00, recuperăm copiii, mergem la înot, la șah….

Abia reușisem să îmi pun programul cât de cât la punct și să ajung pe linia de plutire, că iar au avut ăștia micii febră… Și iar m-am blocat….

Nu apuc să-mi duc gândurile la sfârșit că de dincolo de aude mormăitul fiică-mi.

-Vino lângă mine, mami! Vreau să dorm cu tine!

Of, iar s-a trezit nervoasă și nu am apucat nici măcar să-mi termin cafeaua asta și să-i pregătesc sandwichul lui fiu-meu. Și mormăiturile se transformă în urlete. Acum toată casa este trează, iar ea nu pare să se oprească prea curând.

Socotesc repede timpul care mi-a rămas pentru împărțit îmbrățișări, băgat pupici în buzunar, mic dejun, îmbrăcat… Oricum aș calcula, tot nu iese. Noroc că astăzi este o zi pentru sufletul meu. După grădiniță, urmează întâlnirea cu psihologul, apoi cursul de Storrytelling. Asta dacă se oprește, la timp, fetița cea bălaie…

Înspirată de diminețile mele nebune, am scris acest text, luna trecută, la atelierul de Storytelling, susținut de Liv Tane, la Brașov.

About The Author

Sunt Eliza Biro, creator de conținut, profesor, Instructor de Aware Parenting, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.