De două săptămâni WhatsApp-ul mi s-a înroșit de la atâtea mesaje de pe grupurile cu elevii de la școală sau de la părinții care vor să își ajute copiii cu Școala de acasă. Telefonul a luat-o razna, Curg notificările, mesajele în privat sau în grupuri, unii încarcă temele, alții nu reușesc să intre sau și-au uitat parola, unii nu știu cum să încarce temele, alții nu știu ce trebuie să rezolve etc.
Resursele online ne pot copleși
Google Classroom, Zoom, Asq sunt platformele la care m-am oprit din puzderia de platforme online de care am auzit în ultimele săptămâni. Am participat la webinarii, am citit articole, am scris despre cum folosesc colegii platformele aici sau aici. Mă dor ochii deja, sunt mai obosită decât dacă aș merge la școală. În plus, mai este clasa virtuală a lui fiu-meu, activitățile pe care trebuie să le fac cu el. Fiică-mea, chiar dacă e doar la grădiniță, vrea și ea activități online. (Despre resurse online pentru copii, am scris aici).
Apoi, mai sunt resursele online care mă pot ajuta să cresc profesional! Pentru că eu sunt cu jumătate de normă pe cont propriu. Și cum clienții mei sunt afectați de criză, trebuie să caut soluții. Online, desigur! Așa că, pentru început, mai învăț câte ceva. În perioada asta, parcă a explodat internetul de informații de calitate. Sunt webinarii și cursuri online foarte bune, cu acces gratis în perioada asta, pe care vreau să le urmez pentru activitatea mea de Social Media și de copywritig. A… și mai sunt spectacolele online pentru copii și adulți. Și podcasturile. Și articolele. Și tururile virtuale de muzee. Și concertele online. Și documentarele. Și desenele animate. Și filmele de pe Netflix. Ba chiar și cărțile online. Nu mă înțelegeți greșit. Mă bucur că există toate aceste resurse și că putem alege. Numai că devine copleșitor fără o limitare a online-ului și fără o bună organizare.
De ce e bun online-ul
E clar că noi toți trebuie să avem competențe în online. Și că trebuie să fim pregătiți să susținem cursuri online. Ne e clar mai mult decât oricând că online-ul este viitorul și că școala și businessurile vor avea din ce în ce mai mult o componentă online bine definită.
Școala de acasă trebuie să existe într-un fel sau altul în această perioadă. Copiii nu sunt în vacanță, nu pot sta fără să facă nimic toată ziua. Trebuie să își ocupe mintea și să simtă și altceva în afară anxietatea din privirea părinților sau de panica din vocea acestora, când vorbesc pe șoptite despre efectele virusului al cărui nume parcă ne este și frică să îl mai pronunțăm.
Este bine pentru copii să aibă un program organizat, să aibă repere. Este important ca ei să nu rupă legătura cu activitățile intelectuale, să simtă că profesorii lor sunt alături de ei în această perioadă de criză fără precedent. Au nevoie de interacțiune, chiar dacă cea online este mult limitată. Să nu se simtă părăsiți de adulții care au un rol educativ în viața lor.
Privirea lui fiu-meu atunci când se uită la video-ul înregistrat pentru el și colegii săi de către învățătoarea lui este neprețuită. S-a transformat imediat când i-a auzit vocea. Este emoționat și aproape că vorbește cu telefonul. S-a apucat, instant, cu responsabilitate și seriozitate, să facă ce le recomanda ea.
De trebuie să limităm online-ul
Pe de altă parte, nu este sănătos nici pentru noi, dar mai ales pentru copii să stăm atâtea ore în fața ecranelor. Copiii nu pot petrece ore online după orarul de la școală. Și apoi să facă teme, eventual tot online. După care să se joace sau să stea conectați cu prietenii tot online.
Prea mult online aduce anxietate și obosește.
Copiii au nevoie să stea și cu ei înșiși, să își audă gândurile. Nu trebuie să le umplem programul doar cu activități. Să îi ajutăm să deprindă și alte abilități, cum ar fi cele casnice. Copiii trebuie lăsați și să se plictisească, pentru că atunci se pun în funcțiune rotițele și conexiunile neuronale. Copiii trebuie să respire dincolo de ecrane, chiar dacă stăm în casă.
Tot așa, nu este bine nici pentru profesori să stea concentrați toată ziua în online. Să pregătească materiale, să corecteze teme, să le răspundă tuturor, să țină lecții online. Și profesorii au copiii personali care au nevoie de atenție, cu care trebuie să facă activități educative și nu numai.
Și profesorii trebuie să aibă grijă de emoțiile și de sănătatea lor. Mulți colegi s-au plâns, în ultimul timp că sunt mai obosiți decât erau în timpul școlii. Pentru că interacțiunea online cu elevii nu se mai limitează doar la orele de școală. Pentru că este mult de învățat și pentru profesori într-un timp atât de scurt: platforme, tehnici noi etc. Și, la rândul lor trebuie să îi consilieze și pe unii elevi și pe părinții acestora.
Care este soluția?
Cuvântul magic este echilibrul. Acum că deja ne-am obișnuit cu ideea că stăm în casă și cu rutina zilnică, cu munca de acasă, în timp ce copiii trag de noi, este nevoie să stabilim un program riguros de care să ne ținem. De asemenea, este nevoie să stabilim un interval de timp pe care intenționăm să îl dedicăm online-ului și să îl împărțim în activitățile pe care vrem să le desfășurăm online. Ca profesori, nu trebuie să îi bombardăm pe copii cu teme sau cu întâlniri online după orarul de la școală. Ca părinți, nu trebuie să le ocupăm toată ziua cu teme și activități educative. Ah, și mai este și problema cu împărțitul a două laptopuri la doi adulți care lucrează de acasă și la doi sau mai mulți copii care au activități online.
Ca profesioniști, în orice domeniu am fi, trebuie să fim blânzi cu noi. Nu putem înghiți acum toate informațiile valoroase care circulă în online. Să nu uităm să facem mișcare (chiar și în casă), să medităm, să stăm cu noi înșine, să ne conectăm cu cei dragi.
Voi cum gestionați mai ușor treaba asta cu online-ul?
Sursă foto: Unsplash
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.