Tu ce lauzi: deșteptăciunea sau efortul copilului tău?

0

„Măi, ce deștept e ăsta micu” ne spunem noi privim cu mândrie către odrasla din dotare. Și îi spunem de multe ori și lui „Tu ești cel mai deștept, puiul mamei!”. Bineînțeles că pentru fiecare părinte, copilul său e cel mai cel. Cel mai frumos, cel mai deștept, cel mai minunat. Și este normal să fie așa. Să fim mândri mereu de copiii noștri, să le arătăm că sunt văzuți, încurajați, susținuți.

Studiile arată că este bine să lăudăm efortul copiilor, să le evidențiem progresul. Atunci când lăudăm doar rezultatul sau inteligența copiilor, emitem judecăți de opinie, care pot interfera cu procesul de învățare. O abordare mai de ajutor este oferirea încurajărilor fără a judeca în niciun fel. Cu alte cuvinte, nu îi lăudăm pentru deșteptăciunea lor, ci apreciem efortul pe care l-au depus.

Copiii trebuie educați că în fiecare zi există un progres și că pot deveni mai buni mereu.

De câte ori nu spunem referitor la un copil: „S-a culcat pe urechea că e deștept și nu mai învață.” Când sunt lăudați doar pentru inteligența lor, dispare motivația intrinsecă pentru a duce un lucru la bun sfârșit. Copiii se descurajează mai repede, fug de eșecuri, își pierd repede motivația când dau de greu. Apoi sunt etichetați ca „leneși” și ei intră în acest rol. Sau ei pot chiar trișa pentru a nu pierde această apreciere a adulților. Este diferit să le spui la sfârșitul unei sarcini „Ești foarte inteligent” și „Sigur, ai muncit din greu. Trebuie că ești foarte mândru de tine.” Se pare că prin primul enunț, le transmitem mesajul că este important să pară deștepți, nu neapărat să rezolve sarcina. Ei devin temători de eșec. În schimb, cea de-a două replică îi ajută pe copii, în timp, să nu se dea bătuți repede, să caute mai multe soluții atunci când dau de greu.

Este important să le creștem copiilor reziliența la efort.

Un copil căruia i  s-a repetat mereu că este inteligent ar putea avea probleme în a îndeplini sarcinile la care el crede că nu este bun. El va încerca doar lucrurile la care se pricepe foarte bine, pentru că fuge de eșec. De exemplu, în loc să îi spunem unui copil: „Matematica nu este unul dintre punctele tale forte”, îi putem spune „Matematica nu este unul dintre punctele tale forte, încă.”

Este foarte greu să renunțăm la aceste tipare vechi pe care cu toții le avem moștenite. Asta nu înseamnă că nu putem să le spunem niciodată copiilor noștri că sunt inteligenți, doar că este bine să nu neglijăm încurajarea efortului.

Ex. Copilul cântă un cântec. În loc să îi spunem: „Ai o voce drăguță”, îl putem asigura că „Îmi place să te aud cântând.” Copilul plătește singur înghețata. Îi putem spune: „Cred că este amuzant să numeri banii” sau „Cred că ești mândru de tine că ai reușit să cumperi singur înghețata” în loc de  „Ce deștept ești!”

Este important să le explicăm copiilor informații despre creierul uman, să le spunem că inteligența nu este o trăsătură fixă, ci că poate fi îmbunătățită. Să nu uităm de puterea cuvintelor atunci când ne adresăm copiilor și de urmele pe care acestea le lasă în mintea și în sufletul lor.

Credit Photo by AgungPandit Wiguna from Pexels

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole, urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.

Total 4 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, creator de conținut, profesor, Instructor de Aware Parenting, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.