Societatea ne-a obișnuit cu faptul că depresia prenatală şi postnatală este specifică numai femeilor. Cu toate acestea, depresia nu iartă pe nimeni, este o experiență prin care pot trece și bărbații. Deși pare greu de crezut, această tulburare îi poate afecta și pe tați, chiar dacă ei sunt, nu-i așa, sexul puternic.
Studiile arată că aproximativ 3-10% din bărbaţi trec prin depresie în timpul perioadei prenatale şi postnatale. În cazul lor, depresia poate fi mai gravă decât la femei, deoarece aceștia nu recurg la ajutor specializat, nu stau de vorbă cu nimeni despre stările prin care trec. Păi nu sunt învățați băieții, încă de mici că e rușine să plângă, că bărbații nu suferă că sunt puternici? Pe ei nu-i doare nimic…De aceea le este greu să recunoască că ar putea avea o problemă chiar față de ei înșiși. Este important ca tații să conștientizeze și să recunoască că au o problemă, pentru a o trata la timp.
Cum recunoaștem semnele depresiei postnatale?
După ce trece euforia sosirii pe lume a bebelușului, tatăl poate manifesta și el semne ale depresiei postnatale. Deodată i se dau mai multe sarcini la birou, apar ședințe peste noapte, proiecte noi și este nevoit să stea peste program. Dacă totuși ajunge la timp acasă, te întreabă de ce mai ai nevoie de la supermarket, dacă nu cumva s-au terminat pamperșii lu’ acela micu, crema de funduleț sau dacă mai e pâine. Mai apare o întâlnire neprevăzută cu un prieten pe care nu l-a văzut demult, o plimbare cu bicicleta sau orice altceva care l-ar putea ține cât mai departe de plânsetele copilului. La polul celălalt se situează tăticii care se izolează de toți și toate, nu comunică cu nimeni și orice ai face nu poți scoate un cuvânt de la ei.
Atunci când este acasă este anxios și veșnic nemulțumit, iracibil și ostil. Îl surprinzi cu privirea pierdută (căutând undeva prin memorie serile liniștite din trecut când putea ieși la bere nestingherit). Oboseala, lipsa de energie sunt la ordinea zilei, mișcările sunt parcă din inerție. Libidoul… ce-i ăla?
Îi pui copilul în brațe, caută pretexte pentru a nu interacționa cu el: este prea fragil, îi e frică să nu-i scape, nu se pricepe să-l schimbe, nu-l poate adormi etc.
Pare că situația îi scapă de sub control. El, totdeauna atât de sigur,acum a devenit ezitant.
Dacă partenerul vostru bifează mai multe simptome din cele enumerate mai sus, este pradă depresiei postnatale, care este o treabă foarte serioasă, la fel ca și în cazul mamelor. Feriți-vă totuși de a pune acest diagnostic oricărui bărbat, căci există și categoria bărbaților neimplicați care suferă de indiferență cronică, netratabilă din păcate decât în rare cazuri.
Care sunt cauzele depresiei postnatale la tați?
Dar de ce să fie deprimați tăticii? Se pot întreba contariate unele mămici. Nu ei au dus timp de 9 luni o sarcină, nu ei au adus pe lume copii, nu ei și-au schimbat proporțiile, nu în ei tropăie hormomii ca o herghelie nestăpânită, nu ei se trezesc de n ori pe noapte să alăpteze, nu ei trebuie să stea 24 de ore la dispoziția simpaticei mogâldețe etc.
Cu toate astea și bărbații sunt îndreptățiți să sufere de această tulburare. Cauzele sunt multiple:
- Lipsa de atenție din partea partenerei – este firesc ca după naștere, interesul mamei să se deplasează către bebeluș. Tații se simt marginalizați, izolați.
- Stresul cauzat de responsabilități sporite, griji financiare, presiunea pe care o resimt etc.
- Lipsa de somn – trezirile dese ale bebelușilor îi pot afecta și pe bărbați. În cazul lor, privarea de somn are consecințe mai grave, deoarece aceștia merg și la serviciu a doua zi.
- Dificultăţi de adaptare la schimbările produse odată cu noul statut- bărbații se adaptează mai greu și pot avea mai multe probleme în a accepta statutul de părinte.
- Sentimentele contradictorii care îi copleșesc.
- Asumarea responsabilității- câteodată bărbaților le este greu să-și asume noul rol: acela de a avea grijă de o nouă viață, iar această responsabilitate majoră îi poate copleși.
- Incapacitatea de a-și exprima emoțiile, sentimentele – femeile își sună mama, o prietenă, comunică pe forumuri, merg la întâlniri de mămici, plâng etc., în schimb bărbaților le vine mult mai greu să se exteriorizeze.
- Schimbările prin care trece partenera: stările ei de nervozitate, faptul că aceasta îi poate exclude din îngrijirea copilului etc.
- Sarcina partenerei și perioada postnatală- schimbările fizice ale partenerei îl pot speria pe bărbat ca și sentimentul de neputință (nu știe cum poate să își ajute partenera)
- Gelozia pe partenera sa- mama dezvoltă încă din timpul sarcinii o relație specială cu bebelușul, se conectează cu acesta în primele clipe de după naștere, apoi prin alăptare, iar tatăl se poate simți dat la o parte din această ecuație
- Depresia partenerei- se simt neajutorați, coplesiți de responsabilitatea de a prelua și rolul mamei dacă aceasta se simte incapabilă să aibă grijă de bebeluș.
- Lipsa încrederii în sine, sentimente de incompetență
- Schimbarea rutinei, renunțarea parțială sau totală la viața socială – poate fi frustrant pentru un bărbat să petreacă mult timp acasă ajutându-și partenera, mai ales dacă era obișnuit cu un alt stil de viață.
Cum îi poate afecta depresia tatălui pe cei din jur?
Este foarte important ca tatăl să ia măsuri dacă este pradă depresiei postnatale atât pentru sănătatea sa, cât și a familiei sale. Proaspăta mămică are nevoie de ajutor, iar conflictele cauzate de această stare și de lipsa de comunicare pot dăuna foarte grav mamei și copilului.
În cazul în care mai există unul sau mai mulți copii mai mari, aceștia vor suferi foarte mult dacă tatăl este afectat de depresie. Apariția noului membru al familiei îl face deja vulnerabil pe copilul mai mare, iar depresia tatălui nu face decât să-i adâncească trauma.
Ce se poate face în cazul depresiei postnatale ?
- Conștientizarea stării de depresie și recunoașterea acestei tulburări
- Apelarea la servicii specializate (un psiholog sau psihiatru specializat în DPN)
- Comunicarea cu partenera sau cu cineva dispus sa asculte și să ajute
Sfaturi pentru a preîntâmpina depresia postnatală
- Comunicați cu partenera în timpul sarcinii, ascultați-o pentru a înțelege foarte bine prin ce trece.
- Mergeți împreună la controalele periodice, la cursuri prenatale.
- Discutați împreună cu partenera despre cum se va schimba viața voastră după naștera bebelușului, faceți un plan financiar și gândiți-vă cum vă veți împărți sarcinile după naștere.
- Gândiți-vă dacă există persoane care v-ar putea ajuta în primele luni sau dacă ați putea angaja pe cineva să o facă.
- Înțelegeti că așteptările legate de viața sexuală trebuie ajustate la noua realitate și va trebui să aveți puțină răbdare până ce lucrurile își vor relua cursul firesc.
- Discutați cu alți tați despre ceea ce vă așteaptă.
- Citiți cărți de puericultură, de parenting, articole de specialitat etc. pentru a vă pregăti pentru noul rol.
- Conectați-vă cu bebelușul încă dinainte de a se naște.
Așadar cu depresia postnată nu este de glumit. Trebuie tratată cu toată seriozotate, deoarece este o boală care poate afecta sănătatea ambilor parteneri, dar și armonia relațiilor din familie. Mămici, dacă ați identificat că partenerul manifestă această afecțiune, nu ezitați să comunicați cu el și să-l îndrumați către ajutor specializat. Reproșurile nu ajută în această situație, doar amplifică starea conflictuală.
Vă mai recomandăm:
Tații, acei minunați eroi pentru copiii lor
De ce este special tatăl de fată
Surse :
http://www.dad.info/health/your-health/post-natal-depression-dads
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole, urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
