– Eu vreau lapte primul! Eu primul! Eu primul! țipă din toți rărunchii fiu-meu.
– Ba eu veau lapte plima! îi ține isonul fiică-mea.
Apoi interesul se mută pe cine este îmbrăcat sau spălat primul.
După ce își dispută jucăriile, încep să se certe pe atenția mea.
– Ia-mă pe mine în brațe!
-Nu pe el, pe mine!
-E mama mea!
-Ba e mama mea!
-Hmm! Se pare că vreți amândoi la mine în brațe! Uite, eu mă așez aici și vă pot ține pe amândoi: unul pe un picior, celălalt pe piciorul celălalt. Pe unul îl îmbrățișez cu o mână, pe celălalt cu cealaltă. Și stăm noi, toți trei, așa și ne iubim și ne răsfățăm. Ce ziceți?
-Nuuuu! Vreau eu singur în brațe. Doar eu! Dă-o pe ea jos! vociferează cel mare.
– Nu, Eiic jos! Alma bațe! Bațe la mama! Alma singulă! țipă cea mică, în timp ce îl impinge cu forța pe frate-său din brațele mele.
Într-un final reușesc să îi iau pe amândoi în brațe. Uită că s-au certat cu câteva minute în urmă.
– Alma vrei să fii Bufniță? Eu o să fiu Șopi. Și pleacă fericiți…pentru ca mai târziu să găsească un nou măr al discordiei.
Între frați este o veșnică competiție pe jucării, pe mâncare, pe timpul, pe atenția și pe iubirea părinților.
Cum se naște competiția între frați
- Copiii concurează pentru dragostea părinților
- Invidia unui copil pentru realizările celuilalt
- Compararea fraților
- Resentimentul fiecărui copil față de privilegiile celuilalt
- Frustrările personale pe care le exteriorizează în prezența fratelui sau a surorii
- Fratele mic poate simți frustare, pentru că nu are abilitățile fratelui mai mare.
- Un mediu competitiv încurajat acasă
Ce putem face pentru a diminua competiția între frați
- Nu comparăm copiii
La început, bunicii aveau tendința să îi compare pe nepoții lor. Când fiul meu plângea, îi spuneau : „Uite sora ta ce cuminte este, nu plânge.”
Sunt păguboase remărcile de genul: „ Sora ta și-a făcut curățenie în cameră, tu de nu faci la tine?” „Fratele tău învață bine, tu de ce ai notele acestea”? În niciun caz nu aduc rezultatul dorit, lovesc doar în stima de sine a copilului și adâncesc gelozia față de frați.
- Nu încurajăm niciodată competiția între frați (nu încurajăm concursuri de genul cine termină primul de mâncat, cine se îmbracă primul etc.)
- Încurajarea activităților în echipă
Fie părintele este în tabăra adversă, iar copiii în aceeași tabără, fie părintele și copiii sunt în aceeași echipă. Activitățile pot fi diverse de la jocuri, curățenie, gătit, orice implică ideea de echipă.
- Reconfirmarea sentimentelor pentru fiecare copil
Fiecărui copil este nevoie să îi reconfirmăm mereu că îl iubim mult, că este special pentru noi și unic.
- Timpul de calitate cu fiecare copil face minuni. Chiar dacă acordați fiecărui copil doar 15-20 de minute în fiecare zi, acesta se va simți în centrul atenției, se va simți ascultat și iubit.
- Încurajarea talentelor, abilităților fiecărui copil
Pentru părinți, una dintre cele mai dificile sarcini în primii an este gestionarea realțiilor între frați. În familie copilul trăiește primele experiențe și deprinde primele abilități sociale. Modul în care tratăm conflictele între frați are un impact covârșitor asupra relațiilor interpersonale ulterioare ale copilului.
Relații între frați fără resentimente și conflicte nu există, însă scopul nostru ca părinți este să construim relații armonioase între frați pentru viitor.
Despre competiția între frați, despre conflicte, dar și despre conectarea cu copiii vom vorbi în cadrul atelierului „Relația dintre frați – între dragoste și ură”, pe care îl voi susține la Centrul educativ Emma, în data de 20 februarie.
Deoarece nu sunt doi copii sau două situații la fel, nu există nici rețete universale. Vom porni de la experiențele participanților și vom încerca să găsim soluții la problemele existente.
Uneori rezolvările sunt în mâinile noastre, doar că nu le vedem!
Mai multe detalii despre acest eveniment găsiți .
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
