Au trecut Sărbătorile, a trecut magia activităților de Crăciun (deși fiu-meu se mai trezește că mai vrea să facă vreo activitate din calendarul de Advent), a trecut entuziasmul cadourilor găsite pe sub toți brazii vizitați de Sărbători. A trecut călătoria la bunica de la Craiova, a trecut excursia la Bâlea. Dar vacanța continuă în forță. Și nici zăpadă nu avem. Așa că trebuie să găsim activități. Musai să-i cuprindă pe amândoi. Sigur ne mai întâlnim cu alți prieteni cu copii să mai facă deranj și prin alte case, că pe-a noastră au întors-o pe toate părțile. Mai citim, mai desenăm, ne mai jucăm cu plastilina, mai facem puzzele, mai construim cu lego sau mai repetăm jocuri mai vechi. Dar, cum de Sărbători au tot primit tot felul de jocuri interesante și educative, am zis să profităm de ele până nu sunt uitate în vreun colț.
- Jocul cu emoțiile
Fiu-meu are probleme cu emoțiile. Ne luptăm să le gestionăm și pe ale lui, dar și noi, pe ale noastre. Așadar figurinele cu emoții sunt perfecte pentru a-l ajuta să exprime ce simte în diferite împrejurări. Fiecare figurină are o parte transparentă, unde se pun cardurile cu imagini pentru a fi vizibile.
Eric a tras câte un card și l-a așezat în capsula corespunzătoare emoției pe care i-o provoca imaginea. Apoi începeam să discutăm pe marginea ei.
– De ce ai ales această emoție?
– Cum te face să te simți?
–În ce împrejurări te-ai mai simțit așa?
–Mai știi pe cineva care simte acest lucru referitor la acest obiect? Etc.
M-a uimit foarte tare, atunci când a așezat brocoli la furie. Știind că nu îi place, am crezut că îl va pune la dezgust. Apoi m-am gândit că este furios că nu îi place. Dar explicația lui m-a bucurat, căci mi-am dat seama cât de mult a învățat să se cunoască.
– Am pus brocoli la furie, pentru că eu când mănânc, mă calmez. Și, da, fiul meu are probleme cu mâncatul emoțional.
Jocul e mai ușor de pus în practică cu copiii mai mari, care verbalizează. Cu cea mică, la cei doi ani ai săi, doar identificăm emoțiile și numim cardurile.
Ea este capabilă să spună ce îi place și ce nu îi place, ce îi provoacă frica. Cu timpul, jocul va deveni mai complex și pentru ea.
O variantă la acest joc sunt să le arătați copiilor poze cu diferite emoții, iar ei să le recunoască. Apoi să porniți o discuție despre diferitele stări prin care trec.
- Crearea de povești
La noi în familie am instaurat obiceiul ca cei mici să primească cadouri de la Moș și câte un cadou de la noi. Anul acesta, cadoul din partea noastră pentru Eric au fost niște cuburi cu ajutorul cărora, copiii pot crea povești. Soțul a bombănit puțin când am ales acest cadou. A spus că, de fapt l-am ales pentru mine, nu pentru copil. Dar se pare că nu a avut dreptate. Eric a fost încântat și ne-am jucat ore întregi creând povești. Era obișnuit deja cu Story cubes, cu care ne jucam înainte. (Despre zarurile care creează povești a scris Cristina Oțel aici și voi scrie și eu despre cum le folosesc cu copiii, la școală).
Cele noi sunt mult mai potrivite pentru copiii mici pentru că au imagini frumoase care îi atrag pe copii. Primul cub conține un personaj, al doilea o acțiune, al treilea spațiul, iar ultimul, momentul acțiunii. Sunt câte două cuburi din fiecare categorie. Sunt infinite posibilități de creare de povești. Iar uneori poveștile create sunt de-a dreptul amuzante.
- Corpul omenesc magnetic
Cu ajutorul acestui joc, am aflat de la Eric că oamenii mari au mai puține oase decât copiii. Mi-a spus că așa i-a spus Óvó néni la grădiniță (educatoarea de la secția maghiară, unde merge fiul meu). Am fost surprinsă să văd cum face conexiuni, cum își amintește ceea ce a învățat într-un mod jucăuș. Acest joc a fost o ocazie deosebită să discutăm despre organe, despre oase, despre diferențele dintre sexe. Încet, încet, în joacă, introducem și noțiuni de educație sexuală.
Cea mică a îmbrăcat ursuleții în acest timp, deși începe și ea să folosească jocul cu corpul uman.
- Pictăm cu apă
O altă jucărie care are un succes deosebit, ba chiar devine și mărul discordiei uneori, este un fel de cărticică pe care o poți colora cu un pix cu apă. Culoarea ține preț de câteva minute, timp în care copilul trebuie să identifice diferite obiecte. E un exercițiu de atenție și de exersare a număratului. După ce se usucă, culoarea dispare și poți să o iei de la capăt. Până te plictisești.
5. Patrula cățelușilor
Și ca să nu abuzăm de jocuri educative, uneori ne mai jucăm și Patrula Cățelușilor. Mie îmi oferă rolul Cățelului Pompier. Mersul în patru labe prin casă și lătratul le stârnesc râsetele. Casa se cutremură de voioșia lor molipsitoare.
În afară de aceste activități, ne sunt de folos și cardurile Gama și cărțile Usborne cu activități. E greu să te plictisești cu așa activități variate.
Despre alte activități și jocuri cu cei mici puteți citi aici și aici.
Voi ce jocuri și activități mai faceți cu cei mici?
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să dați like sau share. Dacă doriți să ne urmăriți în continuare, nu uitați să dați like paginii noastre de Facebook.
Text de Eliza Biro
Ce activitati frumoase aveti voi!
Micutului ii plac mult jocurile de tip boargames. Ar da cu zaruri ai pioni o zi intreaga fara sa se sature 🙂
Mulțumesc! Am văzut niște poze faine la voi. Poate îmi recomanzi și mie câteva jocuri preferate de fiul tău să le încercăm și noi.