Despre teoria și practica Montessori cu Raluca Dobre

1

Raluca Dobre este fondatoarea grupului ImiPlaceMontessori, mamă a doi baieți si o fată, cu vârste sub 5 ani și pasionată de metoda de educație alternativă Montessori și de teorii parentale care îi redau copilului respectul și importanța cuvenite. Ca profesie, este specialistă în comunicare și relații publice cu o experiență de 4 ani în agenții din Germania și România și 5 ani într-o companie din domeniul bijuteriilor și ceasurilor de lux. Încă din școala generală, a visat să contribuie la timpul potrivit pentru o educație mai accesibilă și prietenoasă cu nevoile copiilor. Dinamica din familia sa, precum și grupul ImiPlaceMontessori sunt premise care favorizează realizarea acestui vis. Raluca Dobre este autodidactă, talentată și o inepuizabilă sursă de inspiorație și un sprijin pentru mămicile de pe grupul pe care l-a creat pe Facebook.

  1. Cum s-a născut pasiunea pentru acest tip de educație și cum o implementezi tu zi de zi în educația copiilor tăi?

Când primul meu băiat avea 5 luni, putea să adoarmă doar în căruț, legănat. Atunci am început să citesc și să discut cu psihologi și alți părinți pentru a găsi o soluție la această situație. După ce am depășit acel impas, am continuat să citesc cu pasiune și să descopăr noi concepte parentale și m-am angajat într-un proces anevoios, dar și plin de bucurii pentru a lupta să devin un om mai bun și echilibrat pentru copiii mei.

Am descoperit metoda Montessori când mă documentam pentru a găsi o nouă grădiniță pentru   băiețelul nostru care între timp împlinise 18 luni. Am fost uluită de ceea ce mi se părea o poveste, cu atât mai mult cu cât comparam filozofia Montessori cu ceea ce am trăit eu în școală. De atunci și până în prezent, rareori a trecut o zi fără să petrec minim 10-15 minute citind diverse articole și materiale despre această metodă.

Cred că sunt 3 arii de aplicare a metodei Montessori acasă: felul de a interacționa cu copilul, amenajarea spațiului în care copilul își petrece timpul și activitățile specifice. Mă străduiesc să lucrez la toate aceste 3 aspecte zilnic și deși nu reușesc mereu să fac activități cu ei și mediul creat este imperfect și neactualizat, lucrez zilnic cu mine însămi la interacțiunea cu copiii mei, soțul și orice altă persoană cu care întru în contact.

001

 

 

 

 

 

 

 

La 4 ani 4 luni, împarte pe categorii niște cartonașe printate și laminate în casă reprezentând mijloace de transport de apă, aer și uscat, în timp ce sora lui de 8 luni explorează nestingherită camera.

  1. Cum ți-a venit idea realizării unui grup inspirat de metoda Montessori?

În primăvară anului trecut, când urmam cursul de asistent de educator pentru grupăa de vârstă 3-6 ani organizat de Institutul Montessori, mi-a venit ideea spontan să creez un grup pe Facebook unde să ne putem întâlni mai mulți părinți și pedagogi pasionați ca și mine și unde să putem împărtăși întrebări și realizări. Am creat grupul într-o seară târziu și dimineața când am intrat pe Facebook am descoperit cu suprindere că deja erau 60 de membri. Atunci mi-am dat seama că nu eram singură în pasiunea și nevoia mea de a dialoga pe teme Montessori.

  1. Acest tip de educație prinde din ce în ce mai mult teren. De ce crezi că părinții au devenit atât de interesați de această abordare?

Cred că părinții ar fi manifestat același interes și în urmă cu mai mulți ani dacă ar fi existat instituții care să facă cunoscută metoda. Cei care în prezent sunt părinți, au în general între 30 și 45 ani și au crescut într-un mediu și abordare similare. Cred că principalul motiv pentru care sunt atât de mulți părinți interesați în metoda Montessori este faptul că avem amintiri neplăcute despre copilăria noastră, în special legate de școală, și am vrea să le oferim copiilor noștri ceva diferit, mai bun. Principalul avantaj al metodei Montessori față de metoda tradițională de educație constă în abordarea umană, armonioasă și concentrată pe copil.

La 2 ani 6 luni, se străduiește să deschidă cârligele și să le prindă pe culoarea aferentă

La  4 ani 3 luni, întinde umplutura pe clătită și o rulează pentru a o savura

4. Cât de greu este să aplicăm sută la sută o educație de tip Montessori?

Cred că Montessori este un stil de viață, un proces dinamic în care familia este formată din oameni cu diferite personalități, cunoștințe și orizonturi intelectuale. De aceea, mi se pare irelevant în ce proporție se aplică Montessori. Important este să lucrăm cu noi înșine ca oameni, pentru a sprijini copilul, familia și indirect societatea în care trăim. Un lucru care mă convinge este faptul că Montessori nu este o teorie sau invenție a unei minți luminate, ci este o descoperire a unei persoane cu sensibilitate care a stat multe ore pe un scăunel cu un caiet în mână și a observat ce fac copiii, cum se dezvoltă ei, ce nevoi au și la ce stimuli răspund în mod pozitiv. Deoarece metoda Montessori vine în întâmpinarea naturii copilului, este ușor de aplicat acasă, în oraș sau la grădiniță dacă ai cunoștință de ea și respecți principiile de bază.

Un suport inedit pentru scobitori i-a ținut ocupați să scoată și să introducă o întreagă cutie de scobitori

  1. Foarte mulți părinți se străduiesc să amenajeze camere perfecte pentru copiii lor. Cum arată o cameră Montessori? Cum este organizat spațiul de joacă/lucru într-o astfel de cameră?

În observarea copiilor, Maria Montessori a identificat 4 mari etape de dezvoltare a copilului: 0-6 ani, 6-12 ani, 12-18 ani, 18-24 ani. Pentru aceste etape, ea a specificat, printre altele, și recomandări de amenajare a spațiului care să vină în întâmpinarea nevoilor și abilităților copilului. Camera amenajată după principii Montessori este amenajată simplu, cu bun gust, util și ordonat, la dimensiuni accesibile copilului și cu mobilier care sprijină independența, din culori și materiale naturale. În primul an de viață, camera bebelușului include o oglindă în care poate exersa mișcările, bara care va deveni utilă când va începe să se ridice, saltea sau pat la înălțimea podelei care să-i permită copilului să circule liber, dulap la înălțimea lui.

La 7 luni, se ridică singură în picioare ținându-se de bara de la oglindă

  1. Pentru copii joaca este cel mai important proces de învățare. Cât de bine este să intervenim în joaca copiilor noștri? Joaca strucuturată vs joaca nestructurată- ce ar trebui să alegem ?

Metoda Montessori are un element-pivot, aș spune, care este observarea. Adultul nu intervine în activitatea copilului, el observă și oferă un ghidaj bazându-se pe rezultatele observării. Depinde ce înțelegem prin structurat/nestructurat. Dacă structurat înseamnă să-i cerem copilului să deseneze în contur, stăm lângă el să ne asigurăm că nu se abate de la cerință și ne simțim bine că l-am învățat ceva pe copil, atunci cred eu că acel copil ar beneficia mult mai mult să fie lăsat complet liber, fără nicio încercare de a educa în primii ani de viață. Dacă însă structurat înseamnă să-i oferi copilului un mediu și activități care să-i răspundă nevoilor sale și în care poate lucra liber, atunci aș spune că într-o zi ar fi benefic 1/3 din timp activitate structurată (i.e. lucrul cu materiale specifice), 1/3 activitate nestructurată, liberă (de exemplu mers în parc) și 1/3 dintr-o zi alocat meselor, somnului etc.

Intind coca și taie forme pentru biscuiți deliciosi

  1. Se știe că jucăriile Montessori sunt de fapt materiale speciale, prin care aceștia învață și își dezvoltă abilități. Cât de nociv este amestecul acestui tip de jucării cu cele clasice ?

Eu numesc materiale ceea ce Maria Montessori a creat după multe ore de cercetare și care diferențiază atât de mult un mediu Montessori de unul tradițional. Jucăriile consider că sunt orice alte obiecte create pentru copii. Astfel, materialele sunt mai degrabă instrumente pedagogice și eu cred că este important să fie prezentate și mânuite în cunoștință de cauza de către un adult. Jucăriile sunt firești în viața unui copil și benefice atunci când completează dezvoltarea lui. În același timp, cred că este esențial pentru un efect puternic și pe termen lung că jucăriile să fie selectate cu atenție de adult și pe cât posibil acestea să fie construite din materiale naturale și să conțină controlul erorii (copilul să-și poată da seama singur când greșește, fără să fie nevoie să-l corecteze un adult).

Concentrarea de pe fața unui copil care lucrează confirmă observațiile Mariei Montessori. De aici și principiul și dreptul copilului de a nu fi întrerupt.

  1. Dar dacă se amestecă principiile Montessori cu cele ale unei educații tradiționale ?

Eu cred cu tărie că orice copil și părinte vor beneficia oricât de puțin (sau de mult) vor cunoaște și practica principiile Montessori autentice. Se poate întâmpla, de exemplu, ca un copil să meargă la școala tradițională. Dacă părinții îi încurajează independența, însă, îl urmează și respectă pe copil, îi pun la dispoziție un mediu în acord cu perioadele sensibile ale lui, atunci întreaga familie va beneficia și neajunsurile (de care eu sunt convinsă că există) de la școală vor putea fi primite cu mai multă maturitate și înțelegere din partea copilului. Departe de a fi „programabili” să urmăm în totalitate o teorie sau alta, noi toți avem o personalitate, educație, traume și amintiri frumoase, porniri naturale și obiceiuri dobândite, care ne reprezintă. Astfel, fiecare familie își creează un univers propriu. Cred că cel mai important pentru copii este ca părinții să evolueze permanent, să lucreze cu ei înșiși pentru a deveni oameni mai buni și echilibrați. Acest lucru se poate face urmând principii și teorii diverse.

 La 4 ani 2 luni și respectiv 2 ani și 2 ani 4 luni, completează curcubeul lipit pe frigider în bucătărie

  1. Se poate face educație Montessori cu bani puțini ? Cât timp se alocă realizării materialelor?

Filozofia Montessori este un stil de viață și de aceea nu necesită o investiție monetară propriu-zisă. Este nevoie, însă, de o anumită dedicare din partea adultului. Pentru a crea materiale și jucării acasă, este nevoie de o investiție în câteva instrumente utile printre care, de exemplu, imprimantă, laminator și tocător, după care investiția este minima. Crearea unui material poate dura de la 5 minute (cum ar fi să decupezi fața cutiei de cereale care s-a terminat și tăia în 4 piese inegale ca puzzle sau să decupezi un cerc într-o cutie de pantofi și să-i dai copilului mingea preferataăsă o introducă în cutie) și până la 1-2 ore să faci niște cartonașe.

În primii ani de viață, activitățile de viață practică sunt cele mai utile și interesante pentru copii și ele presupun pur și simplu să-i permiți copilului accesul în viața ta reală, când faci curăt în casă, cumpărături, când gătești sau îngrijești plantele și animalele din gospodărie. De fapt, sunt sigură că este mult mai costisitor să crești copilul după modelul clasic, în care îi cumperi jucării scumpe cu care se joacă de câteva ori, după care le aruncă în mod repetat peste tot și faci eforturi să-l ții departe de activitățile tale, pe principiul că este copil și nu poate face acele lucruri. Copiii își iubesc părinții cu toată ființa lor și tot ce-și doresc este să fie primiți de părinți în viața acestora.

Când am lipit tablouri în camerele copiilor, l-am invitat pe băiețelul meu de 2 ani 5 luni să taie cu foarfeca scotch-ul

10. Cum se poate îmbina metoda aplicată acasă cu educația primită de copil într-o grădiniță tradițională?

Una dintre diferențele majore între o grădiniță tradițională și una Montessori este că în cea tradițională copilul este stimulat să facă ce consideră adultul că este bine prin pedepse și recompense. În Montessori, copilul este considerat un individ complex, demn de respect și perfect capabil să se construiască pe sine. Adultul are rolul de a-i oferi copilului mediul propice dezvoltării. O altă diferență este faptul că în grădinița tradițională pedagogul îi oferă copilului activitățile pe care le consideră oportune întregii grupe odată. În Montessori, înainte de toate pedagogul observă copilul, ce interese are, ce-l stimulează, și pune în clasă la dispoziție materiale care să-i răspundă nevoilor de dezvoltare ale fiecărui copil din clasa lui. Atunci când un copil merge la o grădiniță tradițională și părinții au o abordare Montessori acasă, pot există unele momente dureroase, când copilul este derutat de tratamentul diferit și se poate revolta împotrivă grădiniței sau poate suferi. Eu cred că și această situație de viață este benefică pentru copil atunci când părintele o tratează că atare și-l sprijină pe copil să-și rezolve frustrările și să înțeleagă faptul că în lume există oameni diferiți, abordări diferite. De exemplu, eu evit acasă etichetele gen „ești bun/rău”, „ești cuminte/neastâmpărat” și, la un moment dat, primul meu copil a venit de la grădinița tradițională la care mergea și mi-a spus că „vrea să fie bun”. Atunci am fost alarmată pentru că, deși este admirabil să te străduiești să fii bun, cred că un copil se dezvoltă natural atunci când este încurajat să gândească liber și nu în termeni extremiști după care să judece lumea și pe sine însuși. În final, am ales să consider această diferență între grădiniță și ce consider eu benefic pentru copilul meu ca pe o oportunitate de apropiere de copilul meu și de cunoaștere a lui. Treptat, am început să discut cu el ca să înțeleagă ce părere am eu despre a-i spune cuiva că este bun, am vorbit și la grădiniță cât am simțit că se poate fără a leza pe cineva pentru că echilibrul adultului vizavi de copilul meu mi se pare cel mai important. Dacă eu vreau să-mi învăț copilul să-i respecte pe semenii săi, atunci pot începe de la a o respecta pe educatoarea lui de la grădiniță.

11. Care sunt principiile de bază pe care trebuie să le urmeze orice părinte dornic să utilizeze această abordare în educația copilului său?

Există câteva premise care-l ajută pe părinte să purceadă la drumul educației Montessori pentru copilul sau. Adultul sprijină independența copilului, îi oferă ajutor doar când i se cere și chiar și atunci cu atenție. Creează un mediu care să răspundă nevoilor și abilităților fizice și psihice ale copilului și actualizează permanent acel mediu în funcție de ce schimbări observă la copil. Până la vârsta de 6 ani, se străduiește să îi ofere copilului informații despre lumea reală în care trăim, evitând din răsputeri să-l expună la televizor, tehnologie modernă, povești îndepărtate de realitate. După vârstă de 6 ani, când copilul are o cunoaștere suficientă a lumii înconjurătoare și o putere de abstractizare, poate face diferența între realitate și fantezie fără să fie vătămat. Adultul observă copilul în mod sistematic și schimbă mediul și materialele și jucăriile în funcție de evoluția observată. Nu în cele din urmă, adultul îl tratează cu respect pe copil și îl urmează pe copil, nu îi spune ce și cum să învețe. Adultul se perfecționează și dobândește o cunoaștere aprofundată a metodei Montessori și înțelege raționamentele din spatele principiilor de bază.

La 2 ani 3 luni, lucrează pentru prima data acasă un puzzle, iar sora lui de 6 luni îl observă cu atenție

12. De unde ar trebui să înceapă un părinte care dorește să pătrundă în tainele acestei filozofii?

Atunci când un părinte dorește să pătrundă metoda Montessori, recomand să înceapă prin consultarea internetului pe website-uri sub egida Asociației Montessori și blog-uri ținute de mămici (preferabil și pedagogi în același timp) care aplică Montessori acasă. Pentru mine, cărțile Mariei Montessori au fost la început greoaie de parcurs și că atare recomand să le citiți după ce deja aveți cunoștință de bază a metodei. În schimb, există câteva cărți foarte interesante precum How to Raise an Amazing Child the Montessori Way, de Tim Seldin, The Joyful Child și Child of the World, de Susan Mayclin Stephenson, și Teach Me Do It Myself, de Maja Pitamic. Puteți începe parcurgând website-ul aidtolife.org și blog-ul howwemontessori.com. De asemenea, pe youtube pot fi găsite nenumărate filmulețe care descriu cum se prezintă un material, cum se confecționează materiale acasă, cum se interacționează într-o clasă tipică etc

13. De la ce vârstă se pot începe activitățile Montessori și care ar putea fi primele activități de acest gen ?

Comportamentul părintelui și activități după principii Montessori pot începe încă de la naștere sau de la orice vârstă se hotărăște părintele. Bază unei vieți Montessori rezidă în comportametul adultului și mediul pe care-l creează pentru copil. În funcție de etapa de dezvoltare în care se află copilul, părintele poate începe activități care reflectă pasiunile copilului.

 

La 3 luni, încearcă să apuce cu mâna jucăria suspendată de bara de la oglindă

14. De ce resurse avem nevoie pentru a începe “grădinița” sau “școala” de acasă?

Pentru a începe o abordare Montessori acasă, puteți începe prin a vă documenta o vreme cât mai în detaliu despre filozofia Montessori, perioadele senzitive și faza de dezvoltare în care se află copilul vostru. După aceea, ajută să observați copilul și să începeți treptat să restructurați locuința și mai ales locurile în care copilul are acces și să-i oferiți materiale confecționate și jucării deja disponibile în casă. Doar după ce ați experimentat o vreme și învățat câteva lucruri despre interesele copilului, recomand o investiție mai importantă în jucării care respectă principiile Montessori.

În cazul în care copilul merge la grădiniță sau școală Montessori, sunt de părere să nu existe și acasă materialele cu care copilul deja lucrează la grădiniță sau la școală. Părintele, în acest caz, poate încuraja independența copilului prin comportamentul său, poate amenaja locuința pentru a veni în întâmpinarea nevoilor copilului, și să-i pună la dispoziție activități și jucării care să complementeze educația de la școală, dar să nu o înlocuiască.

La 8 luni se deplasează singură împingând un scaun din bucătărie

Sursa foto- arhiva personală Raluca Dobre

Total 2 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author