De ce îl iubesc pe Alfie Kohn!

De Alfie Kohn m-am îndrăgostit imediat ce am luat cunoștință de existența lui, am ascultat un interviu cu el și apoi am citit „Parenting necondiționat”. Reputatul specialist în educație parentală este pe lângă o figură carismatică, un promotor al celor mai îndrăznețe idei legate de creșterea și educarea copiilor. În cărțile sale, Alfie Kohn abordează subiecte ca educaţia, parenting-ul şi comportamentul uman, oferind perspective inedite.

Alfie Kohn a fost o revelație pentru mine, din perspectiva părintelui, pentru că deodată totul a devenit mai clar și a fost mai ușor de răzbătut în hățișul teoriilor de parenting modern. Dintotdeauna am auzit zicala: toți părinții își iubesc necondiționat copiii. Cu toate acestea, aud deseori cum mamele își amenință copiii: „Dacă faci/nu faci cutare lucru, nu te mai iubesc” sau „Uite, cutare copil nu plânge, e cuminte, mă duc la el să fiu mămica lui și pe tine nu te mai iubesc.” În termeni moderni se numește „retragerea iubirii” și nu are nimic de-a face cu parentingul necondiționat. Citindu-l pe Alfie, am înțeles că aceste comportamente nu sunt în regulă, că părinții nu trebuie să se limiteze la a pedepsi greşelile copilului și la a recompensa buna purtare, ci este nevoie să se străduiască să identifice nevoile şi mesajul transmis de copii prin comportamentele lor inacceptabile. Părinții trebuie să accepte atât emoțiile pozitive, cât și pe cele negative, să își iubească copiii necondiționat, nu numai atunci când sunt buni.

De aceea îl iubesc pe Alfie, pentru că teoriile lui se pliază exact pe stilul meu de parenting, deoarece doresc să am un copil fericit, autonom, nu un copil obedient care să se adapteze tiparelor societății. Pentru că nu sunt de acord cu pedepsele și recompensele, deoarece consider că funcționează într-adevăr pe termen scurt, dar nu sunt de ajutor în perspectivă.

De asemenea, teoriile revoluționare ale lui Alfie Kohn referitoare la educație sunt interesante pentru mine și din perspectiva profesorului. Într-un moment în care învățământul românesc este în derivă, cred că este oportună o schimbare de mentalitate a tuturor celor implicați în procesul de învățământ: părinți, cadre didactice.

Pentru mine are sens faptul că pentru o bună și eficientă învățare este nevoie de o motivație intrinsecă și că dacă învață forțat sau de frică, elevii uită toate informațiile dobândite. Informațiile memorate sunt uitate repede, mai ales când elevii învață să reproducă ceva pentru a obține o notă. Notele bune luate de elevi la teste nu atestă faptul că procesul de învățare a fost eficient, deoarece de multe ori instrumentele de evaluare au limitările lor, deseori verifică doar memoria mecanică a elevului, înăbușindu-i acestuia creativitatea.

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole, urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.