Despre Alfie Kohn și școală- De ce este notarea nocivă?

Fie că sunt steluțe, bulinuțe, puncte roșii, negre sau tradiționalele note, acești indicatori ai performanței elevilor se pot dovedi extrem de nocivi. Întotdeauna am știut că motivația interioară trebuie să stea la baza unei învățări eficiente. De aceea, adesea mi-a fost greu să învăț ceva ce nu mi-a plăcut. Ca profesor, am remarcat de multe ori prejudiciile pe care le pot avea notele asupra elevilor și mai ales stresul la care îi supun unii părinți pe aceștia pentru a obține performanțe la toate materiile. Imediat ce anunț un proiect sau o activitate extra-școlară, inevitabil curg întrebările: „Primim note?” „Ne dați 10?” „Ce câștigăm?” Inițial am pus aceste manifestări ale elevilor mei pe seama unui spirit pragmatic exacerbat, specific timpurilor pe care le trăim. Dar citindu-l pe Alfie Kohn am înțeles mai bine ce îi determină să se comporte astfel și de ce notarea este nocivă.

Dar care este problema cu notele?

Problema derivă din motivația elevilor pentru a învăța: învață aceștia numai pentru a obține nota dorită la o materie sau motivația este intrinsecă, izvorâtă fiind din pasiune pentru un anumit domeniu sau interes pentru cunoaștere?

Alfie vorbește în cartea sa Parentingul necondiționat despre trei consecințe ale faptului că elevii se concentrează numai pe obținerea unei note cât mai bune la școală:

1) Elevii își pierd interesul în procesul de învățate

Studiile arată că elevii care tind să obțină numai note de 10, își pierd interesul pentru ceea ce învață. Desigur, nu toți elevii sunt afectați de această situație, dar totuși acest risc există în cazul multor copii. Chiar și cele mai interesante teme sau proiecte devin mai puțin atrăgătoare atunci când elevii vânează doar notele.

2) Încearcă să evite sarcini care sunt provocatoare

Notele îi determină pe elevi să aleagă calea ușoară atunci când au ocazia să o facă. Dacă li se spune acestora că lucrează pentru o notă, vor alege sarcinile mai ușoare, subiectele deja cunoscute, fapt ce le va înăbuși creativitatea, curiozitatea și dorința de cunoaștere. Mi s-a întâmplat adesea să constat că o anumită temă a fost copiată din teama de o notă proastă sau că elevii au ales ca temă pentru un proiect un subiect anost și banal, dar care le era familiar.

Prin acest comportament ei oferă de fapt un feedback adulților, care le-au inoculat mesajul că notele contează, adică succesul este mai important decât învățatul. S-a observat că în cazul părinților care evidențiază importanța învățatului și plăcerea ce derivă din acesta, copiii sunt mai înclinați să-și depășească limitele, să abordeze activități și metode noi, să descopere soluții inovatoare.

3) Nu gândesc profund și într-un mod critic

Faptul că elevii sunt setați pe obiectivul notelor mari, îi poate face să fie superficiali și să nu-și dezvolte spiritul critic. De exemplu pot citi cărți doar „pe diagonală” sau doar rezumate ale acestora pentru a putea răspunde întrebărilor profesorilor și nu pentru plăcerea lecturii. Pot copia la examene. Vor fi mândri că „au fentat” sistemul și că au obținut nota mult dorită fără a-și da însă seama de dezavantajele acestui fapt: învățarea este pe termen scurt, așternându-se apoi uitarea, lipsa gândirii critice, a soluțiilor inovatoare, a conexiunilor între noțiuni, idei etc.

Așadar ca părinți trebuie să ne punem întrebarea: Ce ne dorim de la copiii noștri? Să fie elevi de nota 10 sau să își dorească să învețe pe tot parcursul vieții, să aibă plăcerea de a învăța, să evite dependența de ceea ce este ușor și sigur, să își folosească cu succes gândirea. Nu îi ajutăm pe copiii noștri dacă îi forțăm să aducă acasă doar note de 10. Astfel îi putem frustra, stresa, ba chiar îi putem determina să mintă sau să ne ascundă lucruri. Prea mult control în privința notelor poate avea un impact negativ nu numai asupra sănătății mentale a copiilor, dar și asupra performanței lor școlare. De asemenea recompensele care însoțesc controlul parental asupra notelor se poate dovedi foarte nociv. Desigur în acest caz nici pedepsele, amenințările sau prelegerile nu vor da rezultate decât pe termen scurt, pe termen lung având efecte nedorite.

În concluzie, în ceea ce privește școala și învățatul, motivația interioară ar trebui să primeze. Probabil într-o școală ideală, elevii ar învăța cu drag în absența oricărei forme de pedepse sau de recompensare. Dar ceea ce este mai ușor de făcut este acceptarea copiilor de către părinții lor, iubirea lor necondiționată, indiferent de rezultatele obținute la școală. Așa că, dragi părinți, iubiți-vă copiii mai presus de carnetul de note și nu le inoculați ideea că succesul depinde de notele de 10 și nici că acesta este scopul principal în viață.