–Ah, ce drăguț este! Și plânge bebelușul? Are colici? sunt printre primele întrebări pe care le primește o proaspătă mămică. În mentalul colectiv al mamelor se întipărește ideea că plânsul neconsolat înseamnă colici și acestea încep să caute disperate remedii spectaculoase. Văd foarte des pe grupurile pentru mămici întrebarea: Ce să-i dau pentru colici bebelușului meu de o lună, două, trei. Și, desigur, curg sfaturile cu siropuri și picături minune, care mai scumpe, care mai ieftine, care au ajutat la liniștirea psihicului mămicii în cauză.

Celebrele colici sunt un fel de bau-bau printre viitoarele și proaspetele mămici. Cam orice plâns este pus pe seama infamelor colici, așa cum după 5-6 luni orice agitație, disconfort, plâns sunt aruncate în cârca apariției dinților.

Dar ce sunt celebrele colici

Colicile denumesc generic fenomenul plânsului prelungit al sugarilor în primele trei luni de viață. Acesta este definit ca o stare de irascibilitate sau ca un plâns care durează în total mai mult de trei ore în fiecare zi câteva zile pe săptămână. Plânsul se manifestă mai ales seara și uneori persistă și după vârsta de trei luni. Se poate vorbi de colici la bebelușii sănătoși și care iau bine în greutate. În caz contrar, plânsul ar putea fi un semnal de alarmă pentru alte probleme medicale. Colicile reprezintă un subiect controversat și, deși s-au făcut numeroase studii, nimeni nu poate spune cu exactitate ce sunt. De obicei, explicațiile care se dau în mod tradițional plânsului prelungit al nou-născutului vizează posibile cauze fiziologice :

Se presupune că motivul pentru care bebelușii plâng atât de mult în primele luni de viață sunt durerile abdominale, provocate de sistemul digestiv imatur. În intestinul copilului se acumulează gaze, care duc la balonări dureroase. Bebelușii hrăniți cu biberonul sunt mai expuși la apariția colicilor, deoarecea înghit în timpul mesei cantități mai mici sau mai mari de aer, ceea ce duce la crampele abdominale. Trebuie avut în vedere ca tetina să fie tot timpul plină cu lapte.

Bebelusul alăptat care suferă de colici

În cazul bebelușului alăptat care manifestă simtome de agitație, de suferință există trei situații cunoscute :

1.Alăptarea din ambii sâni la fiecare masă sau alăptarea dintr-un singur sân la o masă

Cu cât un bebeluș suge mai mult dintr-un sân, cu atât nivelul de grăsimi din lapte crește. Dacă acesta este mutat de la un sân la altul în timpul mesei, copilul are acces doar la laptele mai slab în grăsimi, cel care calmează setea. Astfel, el primește mai puține calorii la o masă și va dori să stea mai des la sân. Sugând mai des și mai mult lapte, e posibil sa regurgiteze. Din cauza conținutului relativ scăzut de grăsimi, laptele este digerat rapid și o cantitate mare de zahăr din lapte (lactoza) ajunge brusc în intestine. Enzimele care digeră lactoza nu fac față unei cantități atât de mari de lactoză deodată, iar copilul va manifesta simptomele intoleranței la lactoză: plâns, gaze, defecare explozivă, apoasă sau verde. În acest caz, nu se poate vorbi despre o intoleranță la lactoză, ci de o lipsă de informare. O situație similară o întâlnim și în cazul în care bebeșușul stă la sân, dar nu înghite lapte (suzetează) nu primește lapte bogat în grăsimi.

Pentru ca bebelușul să beneficieze de laptele cu grăsimi, acesta este bine să fie alăptat de la un singur sân, până „golește” sânul respectiv. Dacă bebelușul nu mai înghite lapte, este un semn că a „terminat” de golit sânul. Abia apoi, dacă bebelușul mai dorește, i se poate oferi celălalt sân. La masa următoare se pune bebelușul la celălalt sân.

2.Reflex puternic de ejecție a laptelui

Reflexul de ejecție a laptelui apare atunci când bebelușul devine iritat la sân, deoarece primește foarte mult lapte într-un timp scurt. Plânsul și agitația sa pot fi asociate cu colicile. Copilul suge câteva minute, se îneacă, dă drumul sânului, revine, se agită foarte tare. Unii copii refuză să mai sugă. Pentru a preveni această situație, sugarul trebuie atașat corect la sân, trebuie alăptat la cerere la primele semnale de foame, alăptarea terbuie făcută atunci când bebelușul este semi-adormit, într-un ambient relaxant, cu semi-întuneric etc.

3. Dieta mamei

Uneori laptele de vacă și produsele lactate pot afecta bebelușul. Se recomandă înlăturarea tutror produselor lactate din dieta mamei pentru o perioadă de 7-10 zile. Dacă nu este nicio schimbare în starea copilului, acestea pot fi introduse din nou. Mama se va adapta la bebeluș și va observa care alimente îi fac rău acestuia și în ce cantitate nu îl afectează.

Alte teorii ale plânsului neconsolat

O altă teorie acuză imaturitatea sistemului nervos ca fiind vinovată pentru apariția colicilor. De aceea este bine ca bebelușul să nu fie suprasolicitat de vizite, de stimuli puternici, noi, să nu fie expus la zgomote etc. Atmosfera să fie una calmă, deoarece el poate prelua foarte ușor stările părinților săi.  Agitația, nervozitatea din jur se pot reflecta în stările sale.

Alte teorii vorbesc despre plânsul ca descărcare, ca un mecanism de eliberare a stresului, a tensiunilor acumulate.

Ce remedii pentru colici există ?

Așa cum despre colici fiecare își dă cu părerea, la fel se întâmplă și în cazul remediilor acestora. Cu toate acestea nu există un tratament care poate vindeca „colicile”. De obicei, se recomandă ceai de fenicul, de chimen, diferite picături, medicamente. Toate acestea sunt mai mult pentru liniștea părinților disperați că au încercat toare remediile și strategiile fără niciun rezultat. Se mai recomandă muzica liniștitoare sau sunetele albe.

Pentru a liniști un bebeluș care plânge neconsolat, i se poate face masaj pe burtică sau pe spate în sensul acelor de ceasornic, se poate aplica o pernă cu sâmburi de vișine, ceva cald, se poate face baie sau bebelușul poate fi purtat într-un wrap sau sling. Mai poate fi așezat cu fața pe burta mamei sau a tatălui. După fiecare masă trebuie scos aerul. Sunt recomandate și exerciții de îndoire a picioarelor, de încrucișare a lor și apoi de revenire în poziția inițială sau cele gen bicicletă, ducerea genunchilor la gură. Toate acestea favorizează eliminarea aerului. Dormitul cu bebelușul poate ajuta pentru acomodarea nou-născutului mai ușor la lumea extrauterină. Iar în primele săptămâni de viață, înfășatul îl poate face pe bebeluș să se simtă în siguranță și să doarmă mai bine.

Care este experiența noastră cu așa zisele „colici”

Primul meu copil a plâns mult. Din prima zi de când a ajuns acasă și mai plânge și astăzi (la patru ani și jumătate, doar că acum plânsul îmbracă forma tantrumurilor). În primele luni de viață, el a preluat agitația noastră. După câteva luni de ore întregi de pâns neconsolat, deși nu credeam în ele, din disperare, am încercat și eu câteva remedii minune. Desigur, fără nicun rezultat. Când m-am camat eu, s-a calmat și el.

Cu al doilea copil, am fost mult mai calmă. Și ea la fel. Dar nu am scăpat de celebrele „colici”. De fapt, nu am scăpat de plâns. Și nici de nopți nedormite. Seara, după ora 20.00 (după ce dormea aproape toată ziua), începea concertul. Urla ca din gură de șarpe multe ore. Până spre dimineața de multe ori. O țineam tot timpul în brațe, îi vorbeam, o purtam în wrap, îi puneam muzică liniștitoare. Într-un final adormea în brațele mele sau pe mine. De data aceasta, cauza a fost descărcarea tensiunilor (mult timp după vârsta de trei luni a plâns seara cam o oră atunci când era suprastimulată peste zi. (Și cu un frate mai mare, nu prea avea cum să fie liniștită ziua)

Din fericire, colicile se manifestă pentru o perioadă scurtă de timp, în primele 3-4 luni. Este important să se elimine toate cauzele medicale care ar putea provoca plânsul. Cu multă răbdare și dragoste, bebelușul va depăși această etapă de acomodare la viața extrauterină. Rolul nostru de părinți este să îi facem trecerea cât mai lină în mediul exterior de viață.

Surse :

drjacknewman.com

Bebelușul meu înțelege tot, Aletha Solter, ed. Cosmos, 2006.