Ce înseamnă să fii o mamă bună?

0

Se spune că fiecare copil își alege părinții. Și dacă copilul te-a ales, înseamnă cu tu ești cea mai bună variantă pentru misiunea sa pe pământ. Noi, mamele, suferim de sindromul „mamei perfecte” Ne dorim să le facem pe toate bine, să îmbinăm toate rolurile sociale cu succes. Ne dorim să fim mama perfectă, însă nu ne iese întotdeauna. Uneori suntem balauri și scuipăm flăcări pe nas, alteori suntem cuprinse de frică, care ne face să acționăm greșit. Uneori ne pierdem răbdarea, ne dorim să recuperăm părți din noi, pe care le-am pierdut atunci când am devenit mame.  Alteori, ne plictisim când trebuie să ne jucăm cu copiii noștri. Sunt momente pe care vrem să le petrecem fără copii și momente când simțim vină pentru că ne dorim acest lucru.

Suntem imperfecte și este perfect normal să fie așa.

Ce înseamnă să fii o mamă bună?

Eu cred că orice mamă se regăsește mai bine într-o anumită etapă de vârstă a copiilor săi. Care preferă o anumită perioadă a copilăriei. Știu mame care s-au descurcat de minune cu copiii în primii ani. Se implicau în activități educative, le pregăteau cele mai sănătoase rețete. Nu înseamnă că după ce au ieșit din această etapă nu au mai fost mame bune. Înseamnă doar că atunci au simțit ele că se pot dedica complet copiilor lor. Alte mame nu se descurcă deloc cu primii ani, cu tantrumurile, perioada negativismului. Dar înfloresc când copilul merge la școală și devin atunci foarte implicate. Poate că aleg să renunțe la serviciu sau să muncească mai puțin pentru a fi cât mai mult timp alături de copil și implicate în educația copilului.

Nu cred în rețeta perfectă de mamă perfectă. Cred doar în echilibru, chiar dacă mai călcăm adesea pe lângă linia de mijloc.

De ce sunt eu o mamă bună?

Nu voi vorbi acum de sentimentul de vină, care nu-mi dă pace de multe ori și nici de greșelile pe care le fac față de copiii mei.

Avem nevoie să vedem și ce facem bun pentru copiii noștri și să ne luăm de acolo puterea să sporim acest „bine”.

În primul rând, pentru copiii mei merg la psiholog să îmi adun bucăți din mine, să le vindec. Să refac puzzel-ul. Să mă accept și să mă iubesc. Ca să am apoi ce să le ofer lor! Încerc să fiu lângă copiii mei în fiecare etapă a vieții lor, la fiecare eveniment sau moment important pentru ei. Să îi ascult, să îi învăț să își gestioneze emoțiile grele. Le respect alegerile și încerc să țin cont de nevoile lor. Le explic fiecare limită, fiecare regulă, fiecare decizie care îi privește. Limitez timpul de muncă pentru ca ei să petreacă cât mai mult timp acasă, lângă mine. De aceea, am ales, ca, în mare parte a timpului, să lucrez de acasă pe partea de content și copywriting. (Pentru proiectele legate de scris, mă găsiți și aici).

Le ofer copiilor experiențe diverse, cât mai mult timp în natură și cât mai departe de ecrane. Pentru asta am investit în rulotă și cât e vremea bună ieșim cât de des putem, în natură. Îi las să improvizeze, să se murdărească, să exploreze, să alerge. Mă implic cât pot în educația lor, le răspund intereselor și nevoilor și fac cu ei activități legate de aceste nevoi (nu atât de des pe cât mi-aș dori, e adevărat). De când sunt mici, le citesc aproape în fiecare seară câte o carte fiecăruia (pe care ei o aleg). Încerc să le dezvolt gândirea critică, creativitatea, nu le ofer răspunsuri de-a gata, îi las să pună întrebări. Desigur, că este loc de mai bine și, uneori, mă gândesc că nu fac suficient.

Copiii mei au libertatea să se exprime, să aleagă, să greșească, dar au reguli. Sunt crescuți în mod democratic și știu că fiecare membru al familiei are drepturi, dar și obligații și responsabilități (aici mai avem de lucru, e drept).

Pentru mine este foarte important ca cei doi copii ai mei să aibă o relație frumoasă și am luptat mult să fie așa. L-am pregătit pe fiul meu cât am putut mai bine și lucrez foarte mult la relația lor.

Eu cred că fiecare mamă excelează la ceva: fie este foarte răbdătoare și știe să dezamorseze orice bombă din familie, fie este un bun ascultător și comunicator, fie știe să mângâie și să vindece. Alte mame se pricep de minune să pregătească activități educative pentru copii, altele reușesc să se implice în joaca copiilor și să se distreze de minune cu aceștia. Sunt mame care se vor descurca foarte bine cu copiii în adolescență, chiar dacă poate nu au reușit să se implice mai mult în primii ani… La unele mame, vine totul instinctiv, la altele este o muncă multă să regăsească acest instinct îngropat.

Așadar, ce este, de fapt o mamă bună? O mamă care își iubește copilul, care îl acceptă și nu vrea să îl repare cu orice preț, o mamă al cărei copil știe că este iubit și respectat, o mamă care știe să pună limite este o mamă așa cum ne dorim fiecare să fim!

O mamă bună este o mamă care o ia mereu de la capăt, care caută răspunsuri atunci când se simte în impas.

Voi ce credeți că este o mamă bună?

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.

Sursă foto: Pixabay

 

Total 9 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, creator de conținut, profesor, Instructor de Aware Parenting, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.