O căldură plăcută te întâmpină când intri. Pe margine, copiii echipați pentru înot așteaptă să fie preluați de un instructor. Într-o cutie mare, centurile, aripioarele și baghetele din spumă îi așteaptă pe micii înotători să îi însoțească în marea inițiere. Un salut, un zâmbet, o vorbă bună pentru fiecare, o încurajare acolo unde este nevoie și ora începe. Părinții sunt de cealaltă parte și privesc, cu mândrie, printr-un geam imens, progresele copiilor. Ei sunt juniorii. Pentru bebeluși sunt ore speciale și ei învață alături de părinții lor.
Aici, a început și fiul meu în urmă cu aproape 3 ani orele de înot. După o experiență mai puțin plăcută la un alt bazin, cu speranță, ne-am îndreptat către Aqua Blue. Știam că Roxana și echipa sa sunt foarte dedicate și gestionează bine emoțiile copiilor, așa că am avut toată încrederea că fiul meu va depăși anxietatea față de apă. Anul trecut am făcut o încercare și cu mezina, care inițial nu a dorit să intre. Nu am forțat-o și, după câteva luni, a cerut singură să revină și i-a plăcut foarte mult.
Povestea Aqua Blue începe în 2007, când tatăl Roxanei Drăgănuță a venit cu ideea deschiderii unei piscine pentru copii. Primul instructor a fost chiar fratele Roxanei, Cătălin, care a lucrat singur în primele 3 luni de la deschidere! În prima lună a avut o singură clientă, pe Andreea Avram care la acel moment avea 3 ani. A învățat să înoate destul de repede. După prima lună de lucru cu ea, au mai venit 3 copii și apoi s-au tot înmulțit! Vorba s-a dus repede și, curând, au venit din ce în ce mai mulți. Roxana își amintește cum și-a dorit și mai mult și cum a simțit că învățarea nu trebuie să se oprească la modul de predare al înotului.
„În luna iulie a aceluiași an m-am alăturat și eu fratelui meu și am început să lucrăm intens! M-a ajutat mult partea de didactică și psihologie pe care o aveam datorită formării profesionale de până la acel moment, însă tot am simțit nevoia de mai mult! Prin urmare, a urmat pentru mine o perioadă în care am devorat cam tot ce era pe piața legat de psihologia copilului și relația acestuia cu adulții!”
După un an, fratele Roxanei s-a reorientat către o altă zonă profesională și în echipă a intrat Carmen Rusu, o fostă înotătoare de performanță, cu care a început o colaborare frumoasă.
După doi ani de lucru intens cu copii de peste 3 ani, Roxana și-a îndreptat atenția către bebeluși. În acel moment, nu existau astfel de cursuri decât în București. Nu au reușit să afle informațiile necesare în România. Întâmplarea a fost să descopere o carte despre legătura dintre mamă și copil. Autorul cărții era din Italia și făcea pregătire cu instructori pentru bebeluși și mămici însărcinate.
A mers pe această filieră, a aflat informații, a învățat italiană și după un an s-a înscris împreună cu Carmen la Academia din Brescia, la modulele pentru bebeluși și pentru viitoarele mămici!
În acel moment, în echipă a intrat Ana, jucătoare de handbal și studentă la IEFS, cu specializare în handbal și natație. S-a descurcat excelent și a devenit unul dintre pilonii de bază ai echipei. Și așa este și în prezent.
Programul pentru bebeluși s-a dezvoltat și din ce în ce mai multe mămici cu bebeluși le-au călcat pragrul.
Roxana a fost mereu atentă la nevoile clienților săi. Astfel, și-a dat seama că unii copii aveau nevoie de și mai mult ajutor pentru diferite probleme, și l-a convins să intre în echipă pe Lucian, un kinetoterapeut specializat la universitatea din Cluj, pe care l-a cunoscut în timpul unui schimb de experiență la Târgu-Mureș. Carmen și Lucian nu mai fac parte din echipă în acest moment. Drumurile lor s-au despărțit. Viața are planuri diferite uneori.
Ca orice afacere, Aqua Blue a trecut și prin momente mai dificile. Roxana vorbește despre deciziile grele pe care a fost nevoită să le ia.
„Am avut momente și mai puțin bune, ca peste tot. Prea puțini oameni în echipă și prea mulți clienți la un moment dat. Prea multe creșteri de prețuri la furnizori, taxe, impozite care ne-au forțat să mărim prețurile si asta a dus la revolta clientilor. Pe unii i-am pierdut, dar aveam doar două variante: să pun lacăt sau să îmi asum furtuna care a urmat. Oricum, în țara asta, antreprenoriatul este o luptă continuă pentru supraviețuire. Chiar dacă de afară se vede altceva sau altfel.”
Roxana își iubește mult meseria și se perfecționează în continuu. Nu la puține conferințe de parenting, echipa Aqua Blue era în sală. Deși, în mare parte, fetele nu au copii, își luau conștiincios notițe și puneau întrbebări acolo unde aveau nelămuriri.
„Nu este o meserie ușoară. Este foarte frumoasă, dar este foarte solicitantă atât fizic cât si psihic. Apa nu este mediul nostru natural și îți trebuie destul de multă rezistență fizică pentru a face asta. Deși pare că lucrezi doar cu copilul, nu este așa. O faci cu întreaga sa familie, uneori și cu cea extinsă (bunici, mătuși etc.). Și pe lângă cunoștințele din natație, mai ai nevoie să stai bine la psihologie, diplomație, creativiate, inventivitate etc. Dar știi. Și multe dintre lucrurile astea se învață în timp. Destul de îndelungat.” Pentru Roxana, această meserie vine la pachet cu multe satisfacții sufletești. Sunt copii care au pornit cu ei și acum fac performanță. Sunt clienți cu care au pornit acum 12 ani și care vin și acum, deoarece sunt la al treilea copil. Deja au crescut primii bebeluși cu care au lucrat și „când îi vezi ce tehnică frumoasă au și că au crescut armonios, nu ai cum să nu te bucuri.”
Despre metodele de predare, Roxana își amintește că pentru ea nu au funcționat cele tradiționale. A ales să lucreze diferit cu copiii decât o făceau alți instructori. Ea și echipa sa au intrat alături de copii în apă, de la bun început, pentru că au considerat că copilul se va simți mai în siguranță, pentru a-l ajuta să facă anumite mișcări etc.
„ Recunosc că am folosit însă o vreme metodele tradiționale din educația pe care am primit-o noi și anume un stil destul de autoritar, centrat mai mult pe dorințele părintelui și strict pe obiectivele care se cer atinse în acest sport. Nu a mers. Nu pentru mine. Aveam senzația că nu mă fac înțeleasă, că nu ajung cu adevărat la sufletul copiilor și că îi făceam să treacă cam prin ce am trecut eu în viața mea de sportiv. Deși toată lumea se uită sceptic la mine în momentul în care spun că nu am fost un sportiv bun, chiar nu am fost. Pentru că nici eu nu am funcționat pe stilul autoritar. Întorceam spatele și plecăm. Am tot făcut-o până am plecat de tot. Deși eu am început cu drag acest sport, mie mi-a lăsat un gust amar. Și cumva repetam ceeea ce îmi făcuseră mie alții. Si lucrurile au inceput sa se schimbe cu adevarat cand am inceput sa lucrez cu bebelusi, adica cam dupa doi ani dupa ce începusem să predau înot. Asta pentru că cei foarte mici „funcționeză” după cu totul alte „legi.” Și am spus că merită încercat și la cei mari același lucru: respectă-le ritmul. Și de aici a început căutarea noii mele … filosofii: safety, fun, learning. Încă învățăm. Și muncim extrem de mult cu noi înșine să schimbăm modul nostru de gândire. Din păcate, pentru noi, cei care predăm diferite discipline sportive nu există cursuri similare cu cele de parenting. De aceea, participam la tot ce se poate pe partea asta. Măcar putem extrage ceva de acolo, care să ne fie de folos în modul în care relaționăm cu copiii. ”
Roxana este conștientă că fiecare copil este diferit și că trebuie respectat ritmul fiecărui copil în parte. Ea consideră că nu așteptările și „graba” părintelui contează, ci „copilul trebuie să fie „vedeta” și este important ce își dorește el (conștient sau nu), nu ce îmi doresc eu, instructorul sau tu, parintele. Cu toate acestea, nu lipsesc regulile, rutina, disciplina. Conetază foarte mult modul în care sunt transmise acestea. Copilul trebuie să vină cu plăcere la înot.
„Bineînțeles, suntem atenți la tehnică în continuare și corectăm de fiecare dată când este nevoie.
Am spus deja care este filosofia noastră: safety, fun, learning. Și fără graba. Mai bine mai puțini metri înotați corect, decât mult și greșit. ”
Roxana își amintește și despre perioada dificilă în care trebuia să împletească cele trei roluri : munca (ca manager și instructor), rolul de mamă și de soție. Au fost momente grele, când a fost plecată de acasă pentru cursuri, foarte multe ore petrecute la muncă.
„Au fost săptămâni în șir (în perioada când învățam italiana) cand am dormit poate 3 ore pe noapte, ca să mă pot împărți între casă, copil, muncă și creștere profesională. Nu a fost ușor, dar nu am obiceiul să mă plâng. Am avut momente când am plâns, m-am înfuriat, am vrut să renunț. Doar că sunt o fire destul de optimistă. Și după nori și ploaie, vine, sigur, soarele.
Un oarecare avantaj este că eu am început afacerea asta relativ târziu în viața copilului meu: avea aproape 8 ani. Și una este să ceri unui copil de 8 ani să înțeleagă niște lucruri și alta este să îi explici unuia de 2 ani. S-a simțit neglijată de mine, personal, dar a putut să mi-o spună. Și a putut să înțeleagă că mă voi strădui ca atunci când sunt cu ea să fiu doar a ei. Și am avut grijă să mă țin de cuvânt: închideam telefonul și mă mutam pur și simplu la ea în cameră și petreceam timp cu ea sau ieșeam împreună în locurile pe care și le dorea ea. Da, a avut afacerea de suferit din anumite puncte de vedere. Mi s-a spus că ar trebui să îmi setez prioritățile, pentru că am avut … neobrăzarea să îmi pun copilul pe primul plan: eu mi le-am setat: din 2000. Nu aș face altfel nici acum.
Relația mea de cuplu – din fericire pentru mine – nu a avut de suferit. Soțul meu este echilibrul meu. Și acum și îmi place să cred că va fi așa mereu. Știe când să îmi lase spațiu, când să fie lângă mine. Și a fost pur și simplu părintele care a trebuit să fie. Nu ca ajutor al meu sau ca înlocuitor. Pur și simplu partener în adevăratul sens al cuvântului. Deși și el are afacerea sa. Care îi înghite același timp, dacă nu mai mult uneori. Dar când eu nu am putut să fiu lângă Clara, a fost el. ”
În acest moment, la Aqua Blue, găsiți o paletă diversificată de servicii: educație acvatică pentru nou-născuți și copii până la 4 ani, cursuri de înot pentru copii mai mari de 4 ani și pentru adulți și gimnastică acvatică pentru gravide. Am facut o pauza pe partea de hidrokinetoterapie după plecarea lui Lucian, dar revenim cu acest serviciu, deoarece Ana, termină anul acesta kinetoterapie, a făcut destul de multa practică în paralel cu studiile și deja lucrează cu 6 copii.
Echipa Aqua Blue crește în continuu și în echipă vin oameni tineri, entuziaști, cu drag de copii și dorință de a învăța. Iar Roxana nu se oprește aici. Are mari planuri de viitor.
„Acum … o iau de la capăt. Iar planurile mele de viitor includ o școală de formare de personal pe această parte. Cred că genul acesta de activitate ajută foarte mult în dezvoltarea armonioasă a unui copil, atât psihic cât și motric și dacă putem ajuta câți mai mulți … de ce nu? Avem și planuri de extindere, care au început să prindă formă încet, încet.”
Despre Roxana și Aqua Blue aș mai putea să vă vorbesc mult și bine, dar vă las pe voi să îi vizitați și să vă faceți propria părere. Îi găsiți și pe pagina lor de FB.
Acest articol face parte din campania „Mame antreprenoare”, în care veți face cunoștință cu femei care au reușit într-o afacere, deși sunt și mame. Admir mamele care au reușit să pornească o afacere și care reprezintă o sursă de inspirație pentru alte femei. Susțin afacerile locale și mi-ar plăcea să formăm o comunitate în care ne ajutăm unii pe alții. Dacă cunoașteți astfel de femei fantastice, îmi puteți scrie. Iar dacă ai o afacere și dorești să o faci cunoscută și altor persoane, dar nu ai timp să pui în cuvinte ideile tale minunate sau nu găsești forma potrivită pentru a transmite mesajul mai departe, lasă-mi un mesaj pe contact@suntpitic.ro și poate te pot ajuta.
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
