Muzica-parte integrantă din educația unui copil

Muzica este un aspect important în educația unui copil. În sistemele alternative educaționale, Waldorf și Montessori, muzica are un loc aparte. Pentru că eu nu am avut nicio înclinație către muzică, ba chiar am anumite frustrări din anii de școală legate de acest domeniu, mi-am dorit foarte mult pentru copiii mei să fie atrași de muzică.

Maria Montessori, cea care a dat și numele filozofiei Montessori, vorbea despre perioada vieții, cuprinsă între 0 și 3 ani, numind-o “mintea absorbantă inconștientă”. În timpul acestei etape, copilul se dezvoltă ca răspuns la stimulii prezenți în mediu, de aceea trebuie să acordăm o foarte mare importanță sunetelor existente în ambientul copilului. Deși mi-am dorit foarte mult să aplic filozofia Montessori în educația celor doi copii ai mei, nu am reușit decât parțial să realizez cu ei activități specifice acestui tip de educație. Le-am amenajat, așa cum m-am priceput, un colț pentru materiale/jucării pe domenii de activități (viața practică, matematică, dezvoltare senzorială și dezvoltarea limbajului). În afară de joaca liberă, cititul cărților și activitățile de viață practică (îi implic pe fiecare după puterile lor în activitățile noastre cotidiene), am încercat să urmăresc interesul fiecăruia, ritmul și talentele lor. De ex. băiețelul meu, la 4 ani a fost mereu interesat de construit diverse și de pictat/colorat, în timp ce fetița (de 17 luni) este foarte atrasă încă de când s-a născut de sunete. Așa că am încercat să îi creez un mediu propice pentru a explora sunetele încă din primele zile de viață. I-am pus muzică clasică încă din primele săptămâni de viață, când nu reușea să adoarmă. Nou-născuții răspund sunetelor și zgomotelor cu întregul lor corp, cu zâmbete largi și mișcări vesele din picioare, apoi când mai cresc cu bătutul palmelor pentru a ține ritmul. Am observat la fetița mea că îi plăcea să țină rimul și că devenea veselă atunci când îi cântam sau când îi puneam muzică. De multe ori se liniștea atunci când îi cântam și spre un an, a început să mă imite cu „la, la”. Cântecele ne-au scos din multe încurcături de-a lungul timpului. În vacanță, pe drumul lung către Grecia, când cea mică își pierduse răbdarea, noi am început disperați să ne exersăm corzile vocale. Din fericire, ea nu s-a speriat de trilurile noastre melodioase, ba chiar ne-a apreciat talentul artistic. S-a oprit din plâns și ne-a acompaniat și ea o bună bucată de vreme cu „la-la-uri” vesele.

I-am oferit apoi instrumente muzicale potrivite pentru vârsta ei gen xilofon, tamburină, maracas. Se lasă cu distracție mare când cei mici se joacă cu ele și fac o adevărată orchestra. Fetița cum aude un cântec, bate din palme și dansează.

I-am încurajat tot timpul înclinația spre muzică și i-am pus la dispoziție obiecte care produc zgomot: linguri cu care bate ritmul, cutii de metal etc. A avut apoi o jucărie muzicală, un fel de carte cu cântecele în franceză, care a ținut-o ocupată mult timp. Îi cant diferite cântecele și ne străduim să mimăm acțiunile din versuri (de ex. „Bate vântul frunzele”). În ultima perioadă, fiind cu amândoi copiii acasă, am fost nevoită să le găsesc activități în comun. Inspirată de vremea de afară, am ales ca temă primăvara. Pe lângă plimbările în care am observat mugurii copacilor, culorile florilor și verdele crud al ierbii, am citit cartea „Primăvara” (din colecția Hoinari prin anotimpuri), băiețelul a colorat și pictat imagini de primavera, iar fetița a mâzgălit și ea un soare și o floare. Am căutat cantece de primavara pentru copii și le-am cântat în timp ce ei mă acompaniau: fetița cu maracasul, iar băiețelul cu chitară.

Nu pot decât să mă bucur când le văd interesul pentru muzică. Viața trebuie să fie despre muzică și poezie, toată existența noastră este formată din ritmuri. Muzica este despre emoție, despre sensibilitate, despre frumos. De aceea, un mediu armonios din care să nu lipsească muzica nu poate decât să desăvărșească educația oferită unui copil.

Text de Eliza Biro