Teatrul, o lume magică pentru copii- interviu cu Silvian Duica, actor și fondator al Teatrului Strada

Silvian Duica are 39 ani și este actor profesionist, absolvent al Universității de Artă Teatrală Târgu-Mures, fondator al proiectului Teatru Strada, președinte al Asociație Culturale Museion Brașov. De asemenea, este tăticul Sophiei și al lui Gruia, doi copii minunați de 5 ani, respectiv 5 luni. Este pasionat de muzică, drumeții, motociclete, scris povești, munte și mare. Teatrul Strada este cel mai de succes proiect al Asociației Culturale Museion Brașov, născut în urmă cu 10 ani, care a dat viață multor personaje din povești pentru copii precum Pinocchio, Scufița Roșie, Aladdin, dar și personaje care se adresează publicului matur – Dracula, Jim Morrison, etc.

După 10 ani de activitate, portofoliul teatrului Strada însumează 20 de spectacole pentru copii și adulți prezentate în peste 3000 de spectacole ce au avut loc la sala de spectacole a teatrului Strada, unități de învățământ, festivaluri naționale și internaționale, evenimente culturale, centre comerciale, muzee, cluburi și bineînteles în stradă.

Ce rol are teatrul în viața copiilor?

SD: Teatrul în viața copiilor are un rol important de educare și de dezvoltare a simțului artistic, intelectului, inteligenței emoționale, imaginației, creativității etc

De la ce vârstă se recomandă să fie aduși copiii la teatru?

SD: În general, copiii pot fi aduși după vârsta de un an și jumătate. Sunt atrași de sunete, de culori, de animație. Poate ca nu înțeleg în întregime spectacolul, dar sunt profund mișcați la nivel emoțional. Cu alte cuvinte simt emoția transmisă. După vârsta de 4 ani ani, eu cred că poate sa înțeleagă orice copil povestea unui spectacol de teatru pentru copii.

Cum s-a născut ideea înființării unui teatru de păpuși?

SD: Lucram de ceva vreme la teatrul de păpuși de stat din Brașov. În urma unei demisii în 2005 m-am trezit în Paris, apoi prin Madrid și am avut contact cu mai multe companii particulare teatrale care jucau și în stradă. Când m-am reîntors am început o serie de reprezentații de pantomimă în Piața Sfatului. Așa s-a născut ideea de Teatrul STRADA. Trebuie menționat faptul că din 2006 reprezentațiile sunt atât pentru copii cât și pentru adulți, deci nu facem numai teatru de papuși.

Cum reușesc copiii să rămână atenți pe tot parcursul reprezentației? Ce anume crezi că îi atrage în special?

SD: Cred că le place în primul rând povestea. La noi la sală un spectacol e diferit față de stradă, școli etc, e scenă mare cu lumini, filtre de culoare, avem mașină de fum, mașină de făcut baloane, videoproiecție etc. Un spectacol capătă altă ținută cu aceste mici ajutoare. Coloana sonoră e captivantă. Iar de păpuși nu mai vorbesc. Sunt facute de colegul, prietenul meu maestrul Iulian Ene, fost sculptor pentru 15 ani la teatrul de păpuși de stat din oraș.

Care este spectacolul care îți este cel mai drag? Dar care a avut cel mai mare succes la copii?

SD:Toate îmi sunt dragi. Pentru că sunt creația mea în primul rând. La toate s-a muncit cu mult drag și spor, iar noi cei din echipa Teatrului Strada nu am facut rabat. Avem un număr de 14 producții. Ar merita amintit Pinocchio, Poveste de iarnă…. Dar în același timp ar fi și Comoara din Insulă, un spectacol scris de mine, spectacol cu care am fost invitați să participăm la Festivalul de Teatru din Sibenik Croația.

De unde vă inspirați în punerea în scenă a spectacolelor?

SD: În primul rând luăm povești cunoscute și le adaptăm. În al doilea rând creăm noi, noi povești, originale. Aici aș putea aminti Aventurile lui Oac Oac, Comoara din Insulă, Eu și Peter Pan, Poveste de Iarna, Magique, Dovleceii Spiriduși.

Ce mesaje transmiteți prin spectacolele prezentate?

SD: Primul rând transmitem mesaje educative gen nu e bine să furi, trebuie să asculți pe părinți, să înveți la școală, să faci fapte bune, să fii corect, să fii curajos, să fii drept, să iubești, să iubești tradiția, să îți placă aventura dar în același timp să fii și responsabil…Încercăm să și sensibilizăm publicul. O data după Pinocchio la o școală, a venit o fetiță la noi, cred că era în clasa a IV-a, avea lacrimi în ochi și ne-a spus cu emoție în glas :”Nu am crezut că mă veți face să plâng la finalul poveștii. Vă mulțumesc”.

Copiii se tem de întuneric, de măștile personajelor de sunete etc. Cum pot fi îndepărtate aceste temeri?

SD: În general cei mici se tem de măști, de întuneric, de personaje negative. Noi nu eliminăm aceste elemente din spectacole. Din contră, le prezentam, le personificăm, fără ele povestea nu ar fi întreagă. Cum ar mai fi oare Scufița Roșie fără lup, Cei Trei Purceluși fără lup, Aladdin fără vrăjitor, Pinocchio fără cei doi hoți, Jack fără Uriașul de la capătul vrejului, sau Cocoșul fără Boierul cel lacom dupa cei doi bănuți din punguță? Subiectul poveștii nu ar mai avea balans, astfel povestea nu ar mai fi atractivă. Noi, oricum, după spectacolele de la sală chemăm copiii pe scenă, le arătăm păpușile, măștile, ce se află după paravan ca sa nu mai aibă temeri pe viitor.

Ai dat viață atâtor păpuși! Cum te simți pe scenă animând atâtea personaje?

SD Ce să simt? Daca avem multe păpuși de mâmuit ne dor mâinile! Lăsând gluma la o parte eu personal simt energie, satisfacție, iar dacă sala e plină și copiii sunt multumiți, suntem și noi la fel de mulțumiți. Cântăm , dansăm, animăm păpușile – e o împlinire pentru noi. Ca un fel de misiune. E job-ul nostru, starea noastră de a fi.

Ce proiecte aveți pentru anul acesta?

SD: Ar fi ceva proiecte: Printre noile titluri care se anunță Eu si Peter Pan, Micul Prinț ar mai fi și organizarea unui Festival de Teatru Independent, Carnaval de Brasov, iar pentru publicul adult El Che la sugestia Muzeului Ștefan Baciu. Pentru publicul brașovean și nu numai vom reveni în curând cu noi suprize!