V-ați întrebat vreodată cât de bine cunoașteți persoana care are grijă de copil în lipsa voastră ? Deseori, în parc sau la locul de joacă, sunt martora unor diferite episoade de violență verbală sau non-verbală, ai căror protagoniști sunt bunici sau bone, care sunt foarte departe de modelul de comportament pe care l-aș dori pentru fiul meu. Nu demult o bonă tinerică care avea în grijă un băiat de 4-5 ani îl stresa îngrozitor. Striga la el pe un ton ascuțit de comandă. Intervenea în jocul lui. Îl amenința că îi spune mamei lui ce rău este, că îl închide în beci dacă nu e cuminte. Îi smulgea jucăria din mână, arătându-i ea ce și cum trebuie să facă, strivindu-i personalitatea și înăbușindu-i creativitatea.
Într-o altă situație, o bunică, depășită de situație, care abia ajunsese în parc, fiind stresată că trebuie să stea acolo cu nepotul de 5-6 ani, era cu gura pe el tot timpul. Îi repeta obsesiv : Lasă că îți dau eu bătaie ! Te bat și pentru mă-ta ! Că de-aia ești așa de răsfățat și nu mă înțeleg cu tine ! De câteva ori și-a dus la îndeplinire amenințarea. A lovit copilul peste mâini, asigurându-l că îl educă ea dacă mă-sa și taică-său nu sunt în stare.
O altă bunică, nervoasă că nepoțica ei de 2 ani a luat jucăriile altui copil, a cerut și părinților acestuia : „Dați-i și dumneavoastră una ca să se învețe minte !” Și lista exemplelor ar putea continua cu o bunica care se plângea în parc că nepoțica e nebătut. Îi părea rău că nu reușește să-i convingă pe părinții acesteia să o mai altoiască din când în când și și-a luat-o în cap.
În creșterea și educarea copiilor noștri, inevitabil mai intervin și alți factori. Desigur, nu putem fi lângă ei atâta timp cât ne-am dori. Și atunci, mai ales pe perioada verii, părinții aleg metode de compromis, fiecare după buget : o bonă, un bunic/o bunică sau mătușa din dotare etc.
V-ați pus vreodată întrebarea cât de competente sunt aceste persoane a vă îngriji copilul ? Cât de răbdătoare sunt ele cu micuțul ? Cât de mult respectă din indicațiile pe care le-ați lăsat cu sființenie ? Ce modele oferă copiilor voștri ? Sunt întrebări pertinente mai ales când este vorba de sănătatea fizică și emoțională a unui copil.
Nu-i așa că atunci când vă gândiți la o bunică, aveți în minte imaginea idilică a unei bătrânici simpatice, empatice, calme, pline de iubire față de nepoței? Care ascunde mereu o surpriză dulce pentru aceștia ? Ce te faci însă când bunica cu care îți lași copilul este departe de acest model comportamental ? Când aceasta este isterică și țipă în continuu la copil, alergându-l și răcnind la el că merg acasă dacă nu e cuminte (ceea ce unora le și convine de multe ori că trebuie să termine ciorba sau începe telenovela preferată)?! Când îl lovește și se plânge într-una de cât de rău este copilul, că nu o ascultă, ordonându-i unde și cum să se joace în liniște fără să o deranjeze.
Mai este și categoria celor care stau pe bancă la o bârfă cu vecinele, cu punga de semințe la loc de cinste (ale căror coji ajung invariabil ca o pătură la picioarele băncii). De acolo dau indicații prețioase pe un ton aspru, ca niște zeități de pe muntele Olimp, deranjate dacă este nevoie să se ridice din dulcele confort. Din repertoriul acestora nu lipsesc : Nu alerga (cu varianta ți-am zis să nu alergi), Mergem acasă dacă nu ești cuminte ! Dacă vin la tine îți arăt eu ! Te pleznesc de nu te vezi ! Îți dau o bătaite! Treci aici !Stai cuminte , Nu ai voie ! Azi nu ți-ai luat porția (de bătaie, evident, că nu de îmbrățișări și zâmbete). !
Și nu mă pot opri să nu mă gândesc dacă mamele lor știu adevărul despre acestea sau dacă ar vrea să îl știe. Dacă nu cumva își doresc altceva pentru copiii lor și dacă sunt conștiente cât rău le pot face pe termen lung propriilor copii. Cât de umilitoare sunt aceste vorbe și cât de frustrante sunt aceste lovituri care scrijelesc sufletele lor inocente. Bătaia naște comportamente agresive și erodează încrederea în sine. Toți copiii au dreptul la o copilărie fericită. De aceea, atunci când copilul vostru e în grija altcuiva, asigurați-vă că este o persoană iubitoare, răbdătoare! O persoană care tratează copilul cu respect și empatie. Care îi explică cu blândețe, îl lasă să se joace nestingherit și să-și trăiască copilăria, fără să-i creeze traume.
Și dacă observați că în urma petrecerii timpului cu o altă persoană, copilul își modifică comportamentul, devine agresiv sau necooperant, temător sau închis în el, verificați dacă nu cumva sursa stresului nu este chiar persoana care ar trebui să-l ocrotească.
Voi știți cu cine vă lăsați copiii ?
Dacă v-a plăcut acest articol, mă bucur dacă îl apreciați cu un like sau îl dați mai departe:) Pentru a fi la curent cu ultimele articole, urmăriți pagina de Facebook sau de Instagram.
