În fiecare zi sunt extrem de fericită că am hotărât să avem doi copii. Ei ne ajută să devenim zi de zi mai buni, să ne perfecționăm, mai ceva ca la cele mai grozave traininguri. Pentru noi, ei sunt cei mai buni intructori de dezvoltare personală. Dar, așa cum scriam în articolul de săptămâna trecută, viața cu doi copii poate fi și extrem de provocatoare. Ți-ai dori ca ziua să aibă mai mult de 24 de ore și să fii dotat cu două perechi de mâini și de picioare pentru a face față energiei debordante a doi copii. Cu tot efortul pe care îl depundem și cu toate regulile noastre pentru o bună conviețuire între frați, uneori mă simt copleșită și simt că eșuez ca mamă.
- Când cel mare mănâncă chestii interzise pentru cea mică
La al doilea copil este mult mai complicat să respecți regulile pe care le-ai respectat la primul copil în ceea ce privește alimentația. Chiar dacă în familie nu se consumă chestii nesănătoase, copiii ajung în colectivitate, merg la alți copii, interacționează cu alți oameni și este din ce în ce mai greu să ții sub control tot ce mănâncă aceștia. Copiii mai mici sunt în preajma fraților mai mari și poate fi foarte frustrant pentru ei să le fie mereu interzice alimentele pe care cei mari le gustă.
Pe cel mare l-am ferit mult timp de chestii nesănătoase până a intrat în colectivitate și până a dat de gustul fructului interzis. Limităm și acum accesul la dulciuri atâta cât este posibil. Este foarte dificil să îi interzicem celei mici să guste „ceva bun”, atâta vreme cât îl vede pe cel mare că mănâncă în fața ei.
I-am explicat frățiorului situația și, pe cât posibil, îl rugăm să nu mănânce în fața ei. Dacă el mănâncă ceva și ea îl vede, îi ofer și ei ceva sănătos (încă mai merge, dar începe să se prindă că la ea este diferit). Dacă nu este ceva foarte grav, îi dau și ei puțin de gust și îi explic de ce nu poate primi mai mult.
- Când trebuie să ieși afară cu doi copii
Până îmbraci doi copii ca să ieși din casă, rezervorul de energie este deja pe minus, mai ales dacă este o vreme rece. Mai ales dacă unul fuge prin casă până reușești să îl prinzi și apoi inventezi tot felul de cântece și jocuri până reușești să îl îmbraci, iar celălalt vrea și el să fie îmbrăcat cu jocuri. Iar când ai reușit să îl îmbraci și pe cel mare, cel mic ori umple pampersul, ori se dezbracă singur în timp ce îți zâmbește galeș.
Când ieși din casă cu bagajul pentru doi copii, se pare că pleci în vacanță: rucsac, bicicletă, cărucior/tricicletă, trotinetă, jucării de nisisp și alte accesorii. În cazul nostru, copilul cel mare se îndepărtează de noi cu bicicleta, iar cea mică merge unde are ea chef de explorat.
Dacă sunt singură cu ei, încerc să nu mă îndepărtez foarte mult de casă. Atunci când cel mare este cu bicicleta, iau și pentru cea mică tricicleta și aleg niște alei pe care nu circulă mașini. Optăm apoi pentru locuri de joacă unde îi pot supravehea mai ușor pe amândoi.
- Când unul dintre frați are un comportament agresiv cu celălalt
Când copiii sunt stresați, suferă din diferite motive, au emoții greu de gestionat manifestă comportamente agresive. Acestea sunt accentuate de rivalitățile între frați. Poate că unul dintre copii a auzit că celălalt a fost lăudat, iar el nu, poate I s-a părut că fratele lui a primit mai multă atenție, a fost privilegiat într-o anunmită situație etc.
În general, fiul meu nu este agresiv cu copiii. Există totuși momente când o împinge pe cea mică sau când o lovește. Acestea sunt semnale pentru mine că ceva nu este în regulă. Dacă sunt lângă ei și observ intenția de agresivitate, îl opresc blând și îi explic că indifferent cât este de supărat, nu lovim. Îi spun vreau ca amândoi să fie în siguranță și că acest comportament violent nu este soluția pentru problem lui. Mă asigur că surioara lui mai mică nu a pățit nimic, o iau în brațe și o liniștesc. Încerc să îi explic că fratele ei probabil este supărat, că simte niște emoții cu care nu poate trăi în acel moment.
Dacă limita a declanșat plâsul, atunci îl las să plângă, timp în care sunt alături de el. Apoi caut sursele nefericrii lui și odată aflate, încerc să înlătur stresul sau problema care stă la baza comportamentului provocator.
4. Când cel mic strică jocurile celui mare
O altă situație grea este atunci când cel mare își dorește un anumit joc, iar cea mică îi strică ceea ce construiește, îi ia jucăriile și nu îl lasă în pace. Bineînțeles că este foarte frustrant pentru copilul cel mare.
Nu îi spunem niciodată celui mare: „Tu ești mai mare și trebuie să te joci cu el/ să îi dai etc.” Îi validăm sentimentele: „Înțeleg că ești supărat că surioara ta îți strică jocul.” Îi spunem fetiței : „Frățiorul tău este supărat că turnul s-a dărâmat.” „A munci mult să îl construiască”. Pe el îl rugăm să îi spună frumos să nu îl deranjeze, să facă schimb de jucării cu ea, să o atragă cu altă jucărie, să o implice în jocul său dacă el își dorește. Dacă nimic nu funcționează, l-am învățat să ne strige pe noi să îi ajutăm să rezolve conflictul, așa că deseori se aud urlete disperate: „Mami, ia-o de aiciiii! Stricăăăăă!”
- Când trebuie să culci doi copii
Ritualul de seară pentru doi copii poate fi extenuant dacă alegi să îi culci pe amândoi în același timp și, mai ales, dacă cei doi preferă un singur părinte pentru acest moment. La ceas de seară, unul fuge într-o parte, altul în alta. Până îi aduni pe fiecare, îi speli și îi împachetezi în pijama ești gata obosit, așa că nu e de mirare, de ce povestea de seară are efect doar pentru tine și nu pentru cei mici.
De obicei, la ritualul de seară, încercăm să fim amândoi părinții. Înainte să îi băgăm în pat, ne conectăm cu ei. Dacă sunt foarte încărcați și simt nevoia să plângă, le ascultăm plânsul. Apoi îi pregătim repede de culcare, ei își aleg cărțile și eu mă bag cu ei în pat. Cea mică adoarme de obicei în timp ce suge, cel mare negociază numărul de povești.
Provocările sunt bune, căci din conflicte se naște învățarea. Așadar, dacă și vouă vă e greu uneori, dați-vă voie să vă iubiți și să vă îmbrățișați. Strigați că vă este greu! Primul pas spre schimbare este conștientizarea greșelii, iar drumul spre reușită este pavat cu erori.
Mi-ar plăcea să citesc și despre provocările pe care le întâmpinați în relația cu cei mici.
Eu vă doresc multă răbdare (ceea ce îmi doresc și mie) și succes în a crește copii fericiți!
Text de Eliza Biro
