Săptămâna treizeci și șapte din viața lui Pișcoțel- Muc cel mic

0

Ne-am intrat în ritmul nostru obișnuit. Cum este o toamnă frumoasă afară, ne-am reluat plimbările lungi. În ultimul timp, ieșitul afară a fost pe fugă și în general de nevoie. Dar vremea bună ne îmbie la stat afară. Ne-am reîntâlnit cu mămicile noastre dragi și cu bebelușii lor drăguți. Pișcoțel întinde mâna spre copii, vorbește cu ei pe limba lui, este tot mai interesat de aceștia. Sunt așa de drăgălași copiii mici când socializează între ei!

Dar din păcate, și eu și Pișcoțel am răcit. De data aceasta, mucișorii nu l-au mai ocolit, iar Pișcoțel s-a transformat în muc cel mic. Pe lângă durerile provocate de apariția dinților s-a adăugat și starea neplăcută de răceală, așa că Pișcoțel nu a prea fost în forma sa maximă. Nu i-am dat nimic pentru răceală pentru că nu am de gând să-l îndop cu medicamente. Vom apela la ele, atunci când va fi chiar necesar. De fapt nici nu ar fi avut rost, căci în afară de mucișori nu au mai fost alte probleme. Oricum am profitat în continuare de vremea frumoasă, iar în week-end chiar am făcut o plimbare pe munte până la Cabana Diham. Aerul tare, plimbarea pe munte i-au făcut poftă de mâncare lui Pișcoțel, căci a mâncat toată brânzica cu banane.

Mersul de-a bușilea continuă, Pișcoțel și-a depășit limitele și a prins curaj să iasă din sufragerie. Timid a scos capul pe hol și a început să exploreze curios. Oare ce va urma?

 

Total 0 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Niciun comentariu on "Săptămâna treizeci și șapte din viața lui Pișcoțel- Muc cel mic"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *