Săptămâna 42 din viața lui Pișcoțel- încă doi dinți

0

Pișcoțel a căpătat mai multă stabilitate în picioare, dar cu toate astea tot reușeșete să cadă foarte des, se sperie și se pune pe plâns. Se enervează deseori când încearcă să ajungă undeva și nu reușește sau vrea să prindă un obiect fără rezultat. Încearcă să împingă căruciorul și merge după el,(asta când nu-i linge cadrul în timp ce-l împinge), împinge scaunul de masă și-l folosește pe post de antemergător, inspectează toată casa, deschide și închide ușile, linge țevile, caloriferul. I se pare ciudat când caloriferul este cald și își ia repede mâna. Trebuie să stăm tot timpul după el, să-l prindem să nu cadă pe gresie sau să-și bage mâinile într-un loc nepermis. Mă simt vinovată că nu reușesc să mă joc suficient cu el sau poate ar trebui să-l învăț mai multe. Mă inițiez în tainele parentingului, dar am impresia că e un domeniu atât de vast și eu înaintez atât de greu. Aș vrea să înțeleg tot ce se întâmplă cu copilul meu în fiecare etapă să-l ajut pe el și să mă ajut și pe mine în relația cu el. Aș vrea să am timp să citesc mai mult, dar tot ce fac este fragmentat, pe bucățele și de aceea am impresia că nu duc lucrurile la bun sfârșit, că nu fac nimic așa cum ar trebui. Cu un ochi la copil și cu celălalt mai fur câte o informație. Bineînțeles că avem momentele noastre în doi sau în trei. Vorbim, eu îi spun câte-n lună și-n stele, râdem, iar de multe ori amândoi și eu și taică-său îl drăgălim și-l sufocăm cu iubirea noastră. Râsetele lui ne încălzesc sufletul. Stăm minute în șir să-l ascultăm cum vorbește pe limba lui, sunetele pe care le scoate sunt atât de amuzante și de diversificate, ne pare că este așa de expresiv. Taică-său îi tot repetă cuvinte ca mama, tata, iar el răspunde cu papa.

Cu mâncatul stăm mult mai bine. Am remarcat că atunci când se plictisește nu mai vrea să mânânce. Mai nou îmi cere lingurița cu care mănâncă și și-o vâră singur în gură. Bineînțeles că tot meniul este pe scaun, pe jos, pe perete, pe hainele lui și pe ale mele. Ca să nu mai vorbim de fața și de mâinile sale. Dar sunt fericită că mănâncă. Mai puțin la prânz și mai mult fructe dimineața și iaurt, quinoa cu măr copt, cu banană, brânzică, mămăliguță etc seara.

Somnul este încă o problemă. După ce adoarme seara pe la 9-9.30 se mai trezește cel puțin o dată în cele mai bune cazuri sau chiar de 3-4 ori până la ora 12-1.00 când ajung și eu lângă el, apoi bineînțeles încă 1-2-3 treziri până dimineața, când orele de trezit variază între 8.00-9.00. În timpul zilei poate avea unul sau două somnuri, rareori trei. Când vine weekendul parcă simte, căci după o oră de somn se trezește și e fresh până pe la 12.00. E așa de epuizant. Când speri că a adormit și deja îți imaginezi câte lucruri vei face, atunci îți schimbă programul și îți arată cine este șeful. Săptămâna asta a repetat figura în trei seri. După o oră de somn, era super fresh, avea chef de jucat, cântat și vorbit. Duminică am făcur o plimbare la Cetatea Rupea și la Viscri; am profitat de încă o zi superbă de toamnă. Pișcoțel a plâns mai puțin ca alte dăți în mașină. Cu durere în suflet am stat în față ca să nu mă vadă, că altfel ar fi urlat tot drumul. Seara au trecut bunicii lui pe la noi. Pișcoțel se pare că încă le poartă pică pentru seara când a rămas cu ei, căci nu a vrut să stea nicio clipă la ei, plângea foarte tare si voia la mine în brațe. Nu știu ce voi face dacă mai trebui să plec cu taică-său de acasă.

Total 0 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Niciun comentariu on "Săptămâna 42 din viața lui Pișcoțel- încă doi dinți"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *