Gáspár György este psiholog clinician și psihoterapeut relațional, autor al volumului “Copilul invizibil” (Curtea Veche Publishing, 2016). Este membru fondator și președinte al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, unde coordonează programul de formare în psihoterapia familiei și este responsabil pentru dezvoltarea strategiei de colaborare europeanoamericană în domeniul psihologiei și al psihoterapiei relaționale. Deține un cabinet privat în București, unde acordă servicii de consiliere și psihoterapie pentru copii, adolescenți și adulți, cupluri și familii.
Gáspár György, în colaborare cu Asociația Curtea Veche, cel mai important ONG care promovează lectura în rândul copiilor din România, a realizat o broșură gratuită pentru lectura în familie, pe care o puteți descărca de pe site-ul editurii.
Pentru a fi la curent cu proiectele și evenimentele organizate de Asociația Curtea Veche puteți da like paginii lor de Facebook.com/AsociaţiaCurteaVeche.
De ce este nevoie de un ghid de lectură pentru părinți, cum a aparut ideea acestui proiect?
Noi, cei de la Asociația Curtea Veche și paginadepsihologie.ro, credem în faptul că lectura și poveștile fac parte din categoria nevoilor umane. Impactul acestora este definitoriu atunci când vine vorba despre starea umană de bine și calitatea vieții. Sunt nenumărate studii de specialitate care ne arată că cititul este mai important decât am fi dispuși a crede. Această activitate influențează atât dezvoltarea psihică și emoțională, cât și raportarea la relații, lume și viitor. Prin urmare considerăm că a venit momentul să revoluționăm România și din acest punct de vedere, să încurajăm comportamentele sănătoase și să-i ajutăm pe adulții responsabili de creșterea și educația copiilor să conștientizeze „nevoia de povești pentru a crește oameni mari”.
Cum pot părinții să îi împrietenească pe cei mici cu universul ficțional?
Primul și cel mai important comportament este ca părintele să-i citească copilului cu voce tare. Să transforme lectura într-o formă de interacțiune și să-l expună pe copil la cât mai multe povești încă din primele săptămâni de viață. Relația cu cartea este ca orice altă relație din viața unui om – necesită timp și implicare, uneori este mai ușor, alteori este mai greu, ceea ce contează este perseverența.
Ce greșeli pot face părinții astfel încât să îi îndepărteze pe copii de lumea cărților?
Să nu le citească copiilor. Să-i forțeze pe copii să citească singuri. Să transforme cititul într-o pedeapsă. Să evite să citească și ei la rândul lor, oferind astfel un model de comportament uman nepotrivit.
Cum se realizează conectarea părinte-copil prin intermediul lecturii?
De regulă copiilor mici le citim ținându-i în brațe, modelându-ne vocea și făcând pauze între cuvinte. În tot acest timp copilul se simte în siguranță alături de părinte. Cel mic descoperă că este suficient de important pentru părinte încât acesta să-i acorde o atenție specială. Mai mult decât atât, știința ne arată că în astfel de momente, creierele copiilor produc oxitocină – un hormon esențial pentru liniștirea sistemului nervos și cultivarea legăturilor de atașament.
Mai apoi, pe măsură ce copilul crește lectura, împreună cu părintele sau în paralel, oferă posibilitatea de a introduce în procesul nostru de comunicare noi și noi subiecte de interes. Cu alte cuvinte, lectura evoluează la pas cu legătura părinte-copil. Esențial este ca adultul să devină și să rămână conștient de importanța cititului și să fie suficient de flexibil încât să nici nu introducă forțat lectura în viața celui mic, dar nici să nu ignore beneficiile acesteia.
Ce legătură există între atașamentul securizat și lectură?
Atașamentul securizat sau sigur este baza unor legături interumane sănătoase, este temelia curajului și a stimei de sine, este locul în care se naște #puterearelațiilor. Acesta se cultivă prin interacțiunea dintre părinte și copil, prin experiențe comune și plăcute. Disponibilitatea părintelui față de copil și atenția îndreptată spre conectarea psihologică și emoțională sunt comportamentele primare prin care un adult îi transmite celui mic că este valoros și important. Iar implicarea acestora, împreună, într-o activitate plăcută este o exprimare a bucuriei, creativității și stării de bine.
Există diferite controverse legate de ce fel de cărți alegem pentru cei mici. Unele voci consideră că până la vârsta de 5-6 ani copilul nu poate discerne între realitate și ficțiune, de aceea nu ar trebui să le prezentăm acestora decât cărți inspirate din realitate. Altele sunt de părere că basmele clasice cu care am crescut noi sunt prea violente pentru copii. Ce fel de cărți ar fi bine să le oferim copiilor la vârste mici?
Toate cărțile sunt bune dacă le citim împreună cu copilul. Dacă îi ajutăm să descopere cu adevărat mesajul povestitorului și dacă zăbovim suficient asupra pasajelor care l-au impresionat pe copil. Basmele au de obicei o funcție terapeutică, acestea ne ajută să ne extindem perspectiva asupra vieții, să ne acceptăm limitele și să ne descoperim curajul. Unele texte sunt periculoase sau nepotrivite dacă-i lăsăm pe copiii să le descopere singuri morala, iar din lipsă de experiență aceștia pot confunda ficțiunea cu realitate. Dacă, însă, aplicăm principiile parentajului conștient, cred că putem face față cu brio acestor provocări.
Cum îi pot ajuta părinții pe cei mici să ajungă la mesajul profund al cărții, iar în timp să își dezvolte gândirea critică și competențele unor lectori eficienți?
Prin citirea de povești și discuțiile avute despre conținutul acestora. Cărțile sunt surse infinite de povești de viață, acestea ne pot ajuta să găsim răspunsuri la ceea ce ne frământă și să învățăm noi modalități de a interacționa în situații dificile.
Care este rolul cărților în dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor?
Cartea este probabil cel mai stabil și tăcut prieten care există în Univers. Cu cât avem mai mulți astfel de prieteni cu atât mai bine ne putem conecta cu sine și putem descoperi bazele inteligenței emoționale: recunoașterea, etichetarea și validarea emoției. Lectura ne ajută să descoperim cum „arată” și cum se „trăiește” o emoție, să dezvoltăm o împrietenire cu aceasta și mai apoi să o gestionăm într-un mod sănătos. Din fericire la Editura Curtea Veche sunt numeroase cărți pentru copii care abia așteaptă să le deschidă copiilor o perspectivă sănătoasă asupra vieții. Acestea conțin informații cu sens despre trecut, prezent și viitor.
Cărțile și stima de sine a copiilor – există o legătură din punt de vedere psihologic între cele două?
Studiile de specialitate ne spun că da. Un copil împrietenit cu lectura este un copil care are o părere suficient de bună despre sine. Este încrezător în ceea ce știe și ceea ce posedă din punct de vedere cognitiv. Asta nu înseamnă că nu se simte uneori speriat, copleșit sau anxios – dar va găsi modalitatea de a alege curajul în locul fricii. Normalizând ceea ce trăiește și reamintindu-i de ceea ce a citit sau auzit despre personajele din diferite povești. Accesul la lectură ne oferă și accesul la a descoperi noi și noi strategii de a face față provocărilor vieții – abilitate esențială pentru omul modern.
Se spune că cei mici învață cel mai bine prin joc. Ce activități ar putea face părinții cu cei mici, în afară de a le citi, pentru ca aceștia să iubească lectura?
Jocul de rol în baza unui scenariu descris într-o poveste, este o activitate distractivă pentru cei mai mulți copii. Dialogul deschis despre ceva ce au citit sau auzit prin intermediul unei cărți audio. Vizitele la librării, biblioteci și lansări de carte. Întâlnirea cu autorii unor cărți sau căutarea pe internet a unor informații despre autor. Secretul este creativitatea – fiecare părinte conștient dacă se lasă purtat de bunătate și creativitate va găsi singur cele mai potrivite activități de împrietenire a familiei cu lectura.
Copilul ajunge la școală. Cum ar trebui să îl însoțească părintele în aventura cunoașterii în această etapă pentru a nu îi distruge curiozitatea și creativitatea?
Este bine ca părintele să rămână părinte. Să nu-și asume rolul de profesor și nici de elev aflat într-o vânătoare de calificative sau note. Încurajăm mereu efortul depus de copil și nu rezultatele obținute de acesta. Avem grijă să îi oferim copilului suficient timp de joacă și distracție, fără să exagerăm importanța temelor de casă – despre care studiile realizate de specialiști ne arată că nu sunt necesare în clasele primare. Să înceapă ziua cu o povestea de „Bună dimineața” și să încheie ziua cu o povestea de „Noapte bună”. Să îi ofere copilului posibilitatea de a-și alege singur cărțile, să citească pe rând (copilul și adultul), să rămână conectați și să se bucure de viață. Mai multe sfaturi concrete puteți afla din broșura gratuită pusă la dispoziție de Asociația Curtea Veche.
Lectura în adolescență- ce se poate face pentru a nu îi pierde pe adolescenți ca potențiali cititori?
Adolescența este aceea etapă a vieții în care puțini dintre noi citim din plăcere. Psihologia științifică ne spune că în această perioadă copiii introvertiți sunt mai deschiși la lectură, iar extrovertiții sunt mai degrabă preocupați de socializare. Însă, să nu uităm de energia sexuală care devine tot mai intensă, și curiozitatea adolescenților cu privire la relații, prima iubire și comportamentele sexuale. În această perioadă este înțelept ca părintele să-i ofere adolescentului acces la cărți bazate pe ceea ce-l interesează, fără să insiste asupra cărților cu care s-au obișnuit. Eu, prima carte „serioasă” am citit-o în adolescență, este vorba despre „Enigma Otiliei” – iar personajul Felix a contribuit major la conturarea masculinității mele și la exprimarea primelor tentative de relaționare mai serioasă cu fetele. Sunt convins că la momentul potrivit, fiecare adult îi poate oferi adolescentului o carte potrivită – important este să ne cultivăm răbdarea și înțelepciunea și să ne uităm că avem nevoie de povești pentru a crește oameni mari.
Interviu realizat de Eliza Biro
Consultant: Psih. Gáspár György
Sursă foto: Arhiva personală Gáspár György
Pingback: Cum îl împrietenești pe copil cu lectura? - SuntPitic - Blog de Parenting