Copilul a luat o notă mică la școală. Cum îl pot ajuta?

4

Sfârșit de semestru. Notele primite la școală nasc adevărate drame. Ochi înlăcrimați, crize de furie. Vă mai amintiți întrebările acelea pe care ni le puneau părinții noștri : „Da, x ce notă a luat ?” sau „Care a fost cea mai mare notă din clasă ?” Ei, bine, ele mai există. Dădusem primul test la o clasă de gimnaziu. Când le-am adus testele, le-am explicat răspunsurile. Le-am dat testele, i-am rugat să își calculeze punctajul să nu fie greșeli. Apoi să îmi comunice dacă au nelămuriri. Mai mult de jumătate au venit să pună întrebări, dar nu despre nota proprie, ci despre notele colegilor lor. Am rămas surprinsă să văd cât de mult îi interesează pe copii notele celorlalți și că nu erau interesați de ceea ce ar putea îmbunătăți la performanțele lor.

Într-o altă situație, o fetița deosebită luase 9 la teză. Media ei nu era afectată, deoarece celelalte note era de 10.  A venit să mă roage să văd dacă mai poate primi câteva sutimi pentru a-i ieși 10. Spunea că mama ei nu înțelege și că o va certa că nu a luat 10.

Toate aceste situații mă întristează foarte tare. Pentru că știu, de fapt, copiii sunt mai mult decât niște note în catalog. Și părinții ar trebui să știe asta despre copiii lor.

Ce este o notă ?

Nota este un fel de feedback pentru elev, pentru părinte, dar și pentru profesor. Nota reflectă dacă o bucată de materie este cunoscută sau nu. Notele nu au legătură cu coeficientul de inteligență al copilului. Notele proaste pot indica faptul că elevul nu a înțeles materia (poate ruptura s-a produs cu mult timp în urmă și copilul are probleme în a recupera informația). Poate copilului îi lipsește motivația din varii motive. Poate nu este bine emoțional. Un copil nu poate să performeze la școală dacă nu se simte acceptat, iubit, dacă nu este echilibrat din punct de vedere emotional.

Dintr-o notă, părintele trebuie să înțeleagă ce probleme întâmpină copilul său și cum îl poate ajuta. Pentru profesor, nota este un feedback că materia parcursă a fost sau nu înțeleasă.

Ce să nu faceți când copilul ia o notă proastă ?

Morala, cearta nu ajută deloc. Pot avea efectul opus. Copilul nu are nevoie de un părinte-profesor, ci de un părinte iubitor, care să îl valideze și să îl ajute, la nevoie.

Pe copil nu îl motivează nici frazele : „Data viitoare vei lua mai mult !” (pune presiune pe el),

„Se putea și mai bine”, „Poți mai mult” (scad stima de sine).

Pedeapsa (sau promisiunea recompensei) nu ajută la progresul academic.

Există copii care primesc bani pentru fiecare notă de „10” (nu contează cum e luată). Sau cadoul mult dorit. Sau din contră : sunt pedepsiți. Nu am văzut niciodată vreo îmbunătățire a rezultatelor școlare la acești copii. Noi, ca părinți, trebuie să ne punem întrebarea : „De ce ne dorim să citească copilul nostru ? sau „Să învețe ?” Pentru note ? Știu că mulți părinți ar răspunde că „da” notele contează că ajută copilul să ajungă la liceul dorit sau la facultate, dar pentru procesul de învățare nu sunt relevante. Ne dorim să existe o dorință pentru învățate. Dorința este motorul. Copilul să știe pentru el, pentru a se descurca cât mai bine în viață. În procesul de învățare, motivația intrinsecă este foarte importantă. Pentru că nu ne oprim din învățat atunci când terminăm școală, ci învățăm toată viața. În plus, atunci când cineva iubește ceva, învățarea nu mai este o corvoadă.

Nu vă presați copilul să ia doar „10”. Un copil de nota 10 poate ascunde multe frustrări, frica de a nu fi mereu cel mai bun, frica de a nu dezamăgi etc.

Nu îi faceți reproșuri de genul : „ Cât m-am sacrificat eu pentru tine !”, „Eu muncesc toată ziua, treaba ta este doar să înveți.” Rușinea, învinovățirea sunt toxice.

Ce consecințe pot avea notele dacă nu sunt abordate corect

Dacă notele nu sunt abordate corect, pot distruge dorința de învățare. Pot pune presiune pe copil și pot crea un stres care generează chiar probleme de sănătate. Sistemul concurențial al școlii românești este toxic. Copiii ajung să își piardă încrederea în ei.  Nu mai pot colabora cu ceilalți, devin individualiști și mereu cu ochii în grădina, pardon, în carnetul colegului. Copiii încep să își definească valoarea personală cu notele pe care le iau. Se identifică cu acestea și încep să se comporte conform etichetelor primite : „indiscipilinat”, „leneș”, „puturos”, „prost”. Prin rușinare și învinovățire se cască tot mai mult prăpastia dintre copil și școală. Acesta începe să se revolte și refuză să mai coopereze cu părinții, cu profesorii. Devine introvertit și nu mai comunică.

Ce trebuie să faceți când copilul vine acasă cu o notă mică ?

În primul rând, amintiți-vă cum v-ați simțit în copilărie când ați luat o notă proastă. Ce ați fi vrut să vă spună părinții ? Sau ce ați fi dorit să facă pentru voi ?

La reîntâlnirea cu copilul, evitați întrebările : „Ce notă ai luat azi ?” „Ce ai învățat azi la școală” ? Acestea sunt întrebări care îl deconectează pe copil de părinte.

Copilul valorează mai mult decât o notă. Priviți-vă copiii în ansablu și vedeți cât sunt de minunați. Admirați-le calitățile, asculatați-i, nu le minimalizați sau ironizați pasiunile (chiar dacă vi se par pierdere de vreme). Fiți atenți la sentimentele sale, la ce trăiește. Validați-i și făceți-i să se simtă respectați.

Supravegheați îndeaproape parcursul școlar, iar atunci când vine cu o notă proastă, întrebați-l :

„ De ce crezi că ai luat această notă ? Tu cum te simți că ai luat această notă ? Care crezi că este soluția pentru a se îndrepta această situație ? Ai nevoie de ajutor sau te descurci singur ?”

Ascultați tot ce are de spus. Validați-i toate emoțiile legate de nota respectivă : teama, furia, neputința etc.

Dacă observați că situația școlară începe să fie dezastruoasă, nu ignorați probelema. Mergeți pe firul anterior primirii acestor note și găsiți fisura. Rezolvați cauza, nu efectul. Asigurați-vă copilul că sunteți alături de el și ajutați-l să recupereze materia. Faceți cu copilul un plan de recuperare, o strategie și vă țineți de ea. Negociați împreună timpul dedicat învățării, puneți limite ferme, dar cu blândețe. De ex. o oră înveți, o oră ai timp pentru pasiunea ta, pentru distracție etc. Limitele ajută, mai ales dacă copilul le înțelege. Pedeapsa, în schimb, nu îl face pe copil mai responsabil, în special dacă i se pare nedreaptă.

Cultivați-i gândirea liberă, creșteți-i inteligența emoțională, învățați-i să fie responsabili și asumați ! Și vor veni și performanțele academice.

Când copil vine cu carnetul de note acasă, nu uitați să îi amintiți că el valorează mai mult decât înscrisurile din carnet ! Acceptați-l așa cum este, chiar dacă nu a adus acasă notele de „10” pe care le doreați !

Educația se face întodeauna nu pe un teren minat, ci pe unul pozitiv.

 

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.

 

 

 

Total 69 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, creator de conținut, profesor, Instructor de Aware Parenting, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.