Frecvent, mamele se plâng că nu mănâncă copilul. Caută tot felul de soluții, se îngrijorează, se stresează, pregătesc cu dragoste cele mai gustoase și variate meniuri pentru ca în final să ajungă tot la coșul de gunoi. Aceste situații par tragice în ochii adulților, nasc frustrări, dezamăgire, stări conflictuale. Mamele se simt vinovate, o iau ca pe ceva personal, consideră că nu sunt suficient de bune sau că nu și-au educat corect copiii. La acestea se adaugă și presiunea celor din jur.

De ce nu mănâncă copiii?

În primul rând trebuie acceptat faptul că fiecare copil este unic și că există perioade în care copiii pot refuza mâncarea. În special, la începutul diversificării, bebelușii nu acceptă atât de ușor solidele. Poate dura și câteva luni până să dorească să guste mâncarea solidă. Nu trebuie să vă faceți griji, deoarece până la un an laptele este baza, iar copilul doar se familiarizează cu gusturile, cu ritualul mesei. După 8-10 luni, copiii încep să-și arate interesul față de mâncarea gătită, dar, totodată, să manifeste și preferința pentru anumite produse sau refuzul cu obstinație al altora. Există perioade în care copiii sunt prieteni mai buni cu solidele, iar alteori nici nu vor să guste. De obicei, dacă starea lor fizică este proastă, dacă sunt bolnavi, sau sunt în plină erupție dentară este posibil să nu dorească să mănânce.

În plus, studiile îi liniștesc pe părinți, asigurându-i că nu este nicio problemă în acest stil de a se hrăni și că micuții știu exact de ce au nevoie și în ce cantitate.

Ce să nu faceți

1. Nu obligați copilul să mănânce (copiii forțați să mănânce atunci când sunt mici, este posibil să dezvolte o aversiune când vor deveni adulți pentru anumite alimente, devenind foarte pretențioși la mâncare). Nu îl pedepsiți dacă nu mănâncă tot ce îi oferiți și nu îl recompensați.
2. Nu vă stresați, deoarece îi transmiteți starea și va asocia momentul mesei cu un motiv de stres, de frică, de dezgust. Nu puneți presiune pe el, pentru că în timp acest lucru poate provoca tulburări grave.
3. Nu transformați masa într-un prilej de joacă. Nu îl păcăliți cu jucării și jocuri pentru a-i mai băga pe gât încă o linguriță.
4. Nu îl lăsați să mănânce în fața televizorului. Odată căpătată această deprindere, va fi foarte greu să îl faceți să renunțe la ea. Copilul va deschide gura din reflex, subjugat fiind de televizor.
5. Nu vă prostiți, nu faceți ca toate animalele, tratați-l pe copil cu respectul cuvenit. Strâmbându-vă sau strigându-i la fiecare linguriță „Buuun” nu îl veți convinge să mănânce.
6. Renunțați la clasicele replici „Vine avionul”, „Mai ia o linguriță pentru mama, tata, bunica, mătușa etc.” „Hai, încă puțin!”. Copilul știe cât trebuie să mănânce și când să se oprească.
7. Nu spuneți „Bravo” după fiecare linguriță, nu-l aplaudați. Nu a făcut nimic spectaculos. Actul hrănirii este unul firesc și nu este nevoie de laude. Copiii trebuie să mănânce pentru ei înșiși, pentru a-și satisface nevoia de hrană, nu pentru a face pe plac adulților .
8. Nu vă lăsați cuprinși de emoții negative, că sunteți mame, tați, bunici groaznici, că nu o să crească copilul sau că o să se îmbolnăvească, nu priviți refuzul copiilor de a mânca drept un eșec personal.
9. Nu îi oferiți între mese alimente nesănătoase și fără nutrienți, care doar îi strică pofta de mâncare.
10. Nu îl compara cu copilul vecinei/prietenei care rade două feluri de mâncare și mai mănâncă și un desert. Copiii nu sunt la fel și nici perioadele lor de dezvoltare nu corespund.

Ce să faceți

1. Încurajați copilul să guste alimente cât mai variate, să încerce texturi diverse, să experimenteze.
2. Lăsați-l pe copil să bage mâinile în mâncare, să mănânce singur, chiar dacă după ce că sunteți în urmă cu toate, veți mai pierde puțin timp să schimbați copilul și să faceți curățenie.
3. Aveți multă răbdare cu copilul în timp ce mănâncă, nu-l grăbiți, lăsați-l în ritmul său.
4. Ascultați-vă copilul, fiți atenți la semnalele pe care vi le transmite. Dacă întoarce capul și strânge buzele, înseamnă nu mai dorește să mănânce sau că nu îi place felul respectiv și nu trebuie să insistați. În această situație, este bine să verbalizați ceea ce simte copilul. „să înțeleg că nu îți place piureul de sfeclă roșie” sau „ cred că te-ai săturat”. Copilul se va simți înțeles și va învăța să coopereze.
5. Dacă copilul refuză o masă, gândiți-vă dacă a mâncat la celelalte mese ale zilei sau în timpul săptămânii.
6. Gătiți cât mai diversificat și atractiv pentru ale capta atenția copiilor. Oferiți-i posibilitatea de a alege dintre două feluri de mâncare, două legume, fructe etc. Astfel se va simți competent și independent. Lăsați-l să aleagă din ce e pe masă!
7. Dați-i bucăți de legume, fructe în mână să se obișnuiască cu gusturile.
8. Adaptați-vă propriul meniu la cel al copilului. Acesta trebuie să simtă că face parte din familie, să învețe că masa este un ritual care trebuie respectat. Copilul va mânca mai bine și cu mai multă plăcere dacă va fi tratat ca un egal al familiei.

O carte foarte bună despre refuzul copiilor de a mânca, despre diversificare este My child won’t eat, de Carlos Gonzales.

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.