Hotărârea de a mai avea încă un copil este dificil de luat pentru multe familii. Apar multe dileme, părinții se întreabă dacă se vor descurca financiar, dacă vor avea disponibilitate pentru încă un copil, cum se vor descurca cu rivalitățile între frați și care ar fi difrența de vârstă cea mai potrivită frati, diferentaîntre copii. Psihologii recomadă diferența de trei ani ca fiind optimă pentru nașterea unui alt copil. Și în cazul nostru, această diferență este ideală.

Care sunt avantajele acestei diferențe de vârstă?

Corpul mamei are timp să se refacă după prima naștere pentru a putea fi pregătit să ofere și celuilalt copil tot ce are nevoie pentru a se dezvolta armonios.
Primul copil beneficiază de atenția mamei exclusivă în primii doi ani, nefiind lipsit de prezența sa în anii cei mai importanți pentru crearea atașamentului. Poate fi alăptat, purtat în brațe mai mult decât atunci când apare un frățior. Știu că există mame care alăptează și în sarcină și apoi în tandem, dar în cazul nostru aceasta nu ar fi putut fi o soluție viabilă.
Mama reușeste să se mai odihnească pentru a-și încărca bateriile pentru nopțile nedormite cu care vine la pachet un bebeluș. După vârsta de doi ani, de obicei, somnul copiilor se îmbunătățește și copiii dorm un timp mai îndelungat noaptea. Mie mi-au prins bine câteva luni de somn legat, am avut mai multă putere și curaj să o iau iar de la capăt cu nopți nedormite sau dormite fragmentat. Fiul meu a avut o perioadă de câteva luni, între un an jumătate și doi ani, în care se trezea noaptea, nu mai adormea la loc pentru câteva ore sau se trezea, se dădea jos din pat și izbucnea brusc într-o criză violentă de furie. Noi săream după el să îi ținem capul să nu se lovească de mobile. Apoi a urmat perioada, în care se trezea la 5.30 și mă punea să merg cu el în sufragerie să ne jucăm. Nu vreau să îmi imaginez cum ar fi fost să mai am un bebeluș căruia să îi acord toată atenția mea.
Copilul mai mare cooperează mai bine. A trecut de perioada „nu-ului”, conflictele se pot rezolva mai ușor, tantrumurile se diminuează. Este greu în plină perioadă de tantrumuri și de negativism a copilului mai mare să poți să ai răbdare pentru încă un bebeluș.
Copilul mai mare merge singur, comunică verbal, mănâncă singur, se îmbracă de multe ori fără ajutor cu lucruri mai simple și are momente în care se joacă singur. La trei ani, fiul meu își ia din frigider anumite alimente și reușește să le manevreze singur. De ex. ia cutia de lapte, își pune în cană și pune cutia la loc, ia untul și mi-l dă să i-l întind (cu mierea se descurcă)
Rivalitățile între frați se diminuează- dacă părinții pregătesc copilul pentru apariția unui nou membru al familiei, dacă se conectează cu copilul cel mare și reușesc să gestioneze rivalitățile, copilul de trei ani înțelege mai bine situația.
Părinții se obișnuiesc cu puțină independență, încet-încet își reiau activitățile mai vechi, proiectele de la muncă, hoby-urile și le va fi mai greu să se rupă din nou de toate când apare un nou copil. Pentru mine a fost minunat că am revenit la muncă pentru aproape un an, m-am simțit bine să îmi reiau activitățile chiar și pentru puțin timp. Poate fi dificil să intri dintr-un concediu în altul.
Sunt apropiați de vârstă- trei ani nu este o diferență foarte mare, copiii se pot juca împreună și pot crea astfel o legătură profundă.

Dezavantaje noi nu am observant până acum, poate doar acela că nu se vor juca la fel de mult împreună ca cei de vârstă mai apropiată și vor avea destul de multe preocupări diferite.

Când între copii este o diferență mică de vârstă- unul sau doi ani, mi se pare foarte greu ca mama să se descurce singură cu amândoi copiii, atunci când tatăl este la muncă. Copilul mai mare este încă mic și are multe nevoi, face multe crize de furie, accentuate fiind și de rivalitățile între frați. Bebelușul are alte nevoi, iar mamei îi este imposibil să răspundă promt nevoilor ambilor copii.

Dacă diferența este mai mare de patru-cinci ani, pentru părinți este într-adevăr mai ușor să se ocupe de cei doi copii, însă frații nu vor avea șansa să se joace foate mult împreună, având preocupări diferite în funcție de vârsta fiecăruia.

Dar diferenta de varsta este o alegere subiectivă ce ține de dinamica fiecărei familii. Indiferent câți ani îi despart pe copiii voștri, aceștia se vor iubi și vor fi un cadou unul pentru celălalt.

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.