Când să nu oferim copiilor cadouri?

Toți părinții doresc să ofere copiilor lor mai mult decât au avut ei. Fie că este vorba de jucării, care mai de care mai sofisticate, care sfârșesc uitate într-un colț, fie că este vorba de haine de care cel mic nici nu are nevoie sau de dulciuri oferite la fiecare pas. Dar care este limita între a nu frustra copilul că nu primește niciodată nimic și a primi prea mult, astfel încât se creează dependențe nedorite?

Desigur, nu trebuie să așteptăm să vină Crăciunul sau ziua de naștere a copilului pentru a-i oferi ceva în dar, dar nici să cădem în extrema de a-i cumpăra zilnic dulciuri pentru că îi e poftă celului mic sau o mașinuță nouă că a văzut el la magazin. Putem dărui surprize mici sau mari într-o zi oarecare, fără să fie un moment special sau fără măcar să se aștepte la o atenție de acest fel. Putem să încercăm să îi pregătim noi ceva dulce sau să gătim împreună cu copilul, fără să fim nevoiți să cumpărăm dulciuri nesănătoase din magazin.

Iată câteva situații când este mai bine să ne abținem să le cumpărăm celor mici atenții:

Pentru a le condiționa comportamentul, pentru a-i manipula – să nu uităm că trebuie să ne iubim copiii necondiționat, indiferent de comportamentul lor. Oferindu-le jucării sau dulciuri ca mită pentru a face ceva, nu le rezolvăm decât pe moment problema, copilul așteptând să primească ceva de fiecare data când i se cere să facă lucrul respectiv.
Ca recompensă pentru că a făcut ceva bine – sistemul de recompense și pedepse reprezintă tot o formă de a controla copilul, iar pe termen lung efectele sunt dăunătoare, copilul pierzându-și motivația intrinsecă pentru a face ceva.
Pentru a reprima plânsul – este foarte tentant atunci când cel mic plânge sau face o criză să îi dăm ceva de mâncare sau să-i distragem atenția cu o jucărie nouă, dar este total periculos pentru sănătatea sa emoțională. În acele momente, copilul are nevoie să se descarce, să înțeleagă ce se întâmplă cu el, să îi fie acceptate sentimentele, chiar dacă ele sunt negative.
De fiecare data când îl luăm de la creșă/grădiniță/școală/bunici- a duce zilnic copilului ceva dulce sau o jucărie atunci când mergem după el creează o dependență, iar absența cadoului obișnuit, poate provoca o criză de toată frumusețea. Și ce te faci dacă ai uitat sau nu ai avut timp să cumperi ceva pentru micuț? Să nu mai vorbim de cât de dăunătoare sunt dulciurile în exces pentru sănătatea copiilor. Momentul în sine al întâlnirii dintre părinte și copil ar trebuie să fie unul plin de bucurie, de regăsire și de conectare.
Atunci când cel mic face o criză de toată frumusețea în magazin sau pe drum că vrea o anumită jucărie sau ceva dulce. În aceste momente, un părinte autoritar și-ar certa copilul, spunându-i eventual că îl face de râs/rușine, că unde mai vede el copii că fac așa, un părinte permisiv ar da curs oricărei dorințe a copilului (și de obicei în astfel de situații doleanțele nu se opresc la un singur obiect), iar o abordare democratică ar fi aceea ca părintele să își pună întrebarea dacă copilul are într-adevăr nevoie de lucrul respectiv sau poate fi doar un pretext pentru o descărcare emoțională ( așa numitul fenomen broken cookie).
Pentru a compensa lipsa timpului petrecut cu copiii- dacă părinții sunt foarte ocupați, iar timpul pe care îl petrec cu copiii lor este foarte redus, au tendința de a echilibra balanța prin diferite cadouri. Să nu uităm însă că cel mai prețios dar oferit celor mici este însuși acest timp care nu se mai întoarce, în care ei comunică cu părinții, se joacă și râd cu aceștia.
Pentru că există presiunea exterioară de a cumpăra- industria pentru copii este în creștere, reclamele sunt agresive, iar copiii sunt zilnic expuși la societatea de consum. Trebuie evitată această capcană de a obișnui copiii să cumpere tot ce văd în reviste sau la televizor.
Pentru că ne permitem – am remarcat deseori această atitudine a părinților de a epata prin cadourile pe care le oferă copiilor. Copiii nu vor învăța astfel să prețuiască nimic și vor deveni superficiali.

Este adevărat că este o line foarte fină între a oferi copilului cadouri și a nu da curs oricărei dorințe a acestuia. Limitele le impune fiecare părinte, în funcție de cât de bine își cunoaște copilul și de nevoile autentice ale acestuia. Să nu uităm că, așa cum și Jesper Juul afirmă:

A răsfăța un copil înseamnă să primească prea mult din ce nu îi trebuie și prea puțin din ceea ce are cu adevărat nevoie.

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.