Cine nu a făcut nicio greșeală în îngrijirea copiilor, mai ales în primul an de viață al acestora? Instinctul nu este suficient în a fi părinți buni. Sursele de informație trebuie alese cu grijă pentru a nu cădea pradă unor erori de informare. De asemenea, presiunea celor din jur poate fi deosebit de periculoasă pentru tinerii părinți, confuzi și bulversați de noua provocare căreia trebuie să-i facă față.

Greșeli frecvente la început de drum

Iată cele mai frecvente greșeli pe care le facem, în special la primul copil, dar care pot fi evitate cu succes dacă suntem corect informați.

1. Încercarea de a stopa sughițul cu o picătură de lămâie

Bebelușii sughit mult, încă din burtică, iar sughițul nu este dăunător pentru aceștia. De multe ori, părinții îngrijorați dau nou-născuților o picătură de lamâie pentru a stopa sugițul. Stomacul bebelușior nu este pregătit pentru alte alimente în afară de lapte până la 6 luni, iar acidul poate fi foarte nociv pentru el.

    2. Diversificarea precoce

OMS recomandă începerea diversificării în jurul vârstei de 6 luni, când copilul dă semne că este pregătit pentru a primi alimente solide. Cu toate acestea, mămicile se grăbesc să-și vadă copilul măncând de toate cât mai repede. Eu personal nu înțeleg această grabă, mi se pare mult mai comod atâta timp cât nu te stresezi cu pregătitul mâncării, alegerea meniului, cu refuzul bebelușui de a mânca etc. De exemplu este atât de confortabil să călătorești sau să pleci la plimbare cu un bebeșuș nediversificat!

3. Ajutorul dat copilului când acesta nu-l solicită

Părinții, dar mai ales bunicii, din dorința de a-l ajuta pe bebeluș fac lucruri, pe care acesta le poate face, în locul său. Îl văd ca pe o ființă neajutorată și sar mereu să îi aducă o jucărie la care acesta poate ajunge, să-l ajute să se ridice, deși este capabil singur de acest lucru. Făcând lucruri în locul copilului, acesta nu va învăța să fie independent, nu va avea încredere în el și va aștepta întotdeauana ca cineva să-l ajute.

4. Graba de a arde etapele

Totdeauna părinții își imaginează și așteaptă momentul următor. Să stea în fund, să se ridice, să meargă, să vorbească, nebuncurându-se suficient de momentul respectiv și uitând că fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare și că nu are nicio importanță dacă merge la 9 sau la 15 luni. Lăsați copilul să se dezvolte natural. Chiar dacă totul se desfășoară pe repede înainte!

5. Refuzul de a ține copilul în brațe să nu se-nvețe așa

Cred că nu există părinte care să nu fi primit acest sfat important de la apropiați. De fapt cred că la asta se reduce esența parentingului de succes, în a nu-ți învăța copilul în brațe, căci devine răsfățat, în viziunea generală a celorlalți. Nu știu de ce totuși vedem atâția copii cu comportament dificil, „răsfățați”, cu toate că părinții lor au aplicat celebra metodă. Este sfatul care m-a scos din minți. L-am auzit  obsesiv înainte să nasc și ceva timp după până ce am lăsat deoparte amabilitatea și am schimbat registrul și tonul în comunicarea cu ceilați.

6. Gradele ridicate din termometru și căciulița pusă în capul nou-născutului

Mai ales dacă copilul se naște iarna, părinții exagerează cu temperaturile ridicate în care își țin micuțul de teamă ca acesta să nu răcească. Această greșeală am făcut-o și noi până ne-am dat seama că îi facem mai mult rău decât bine bebelușului. Copiii sunt mult mai rezistenți decât credem noi și ajung 21-22 de grade în camera lor. Supraîncălzirea camerei, îmbrăcarea cu haine groase în casă și căciulița pe cap nu aduc beneficii bebelușui, din contra îl vor face să devină sensibil. La asta aș adăuga ca o chestie de preferință personală, lipsa mănușilor pentru a nu se zgâria copilul. Copilul nostru a fost mai deștept decât noi și a refuzat să țină astfel de mănuși în mîini. O soluție pentru a nu se zgâria este tăiatul unghiilor în somn.

7. Suzeta nu aduce niciun beneficiu copilului. Îi reprimă plânsul, îi împiedică pe părinți să „citească” nevoile bebelușului.

8. Ținutul copiilor în casă de teamă să nu răcească

Deseori aud mămici care povestesc că nu-și scot copiii cu săptămânile din casă dacă sunt răciți sau dacă este vreme proastă. Dar ce este mai interesant, copiii sunt tot timpul bolnavi, chiar dacă mamele îi feresc de factorii externi. Copiii au nevoie de plimbări în aer liber cât mai repede după naștere. De asemenea, ei trebuie expuși la stimuli diferiți pentru a nu deveni foarte sensibili. Chiar dacă este frig sau plouă, bebelușii pot fi scoși afară dacă sunt îmbrăcați corespunzător sau dacă sunt purtați în sisteme de purtare, acoperiți cu protecție. Aici aș adăuga încă o greșeală supraîncălzitul copiilor cu straturi  de haine, plus păturică când mamele sunt îmbrăcate doar cu un plover.

9. Compararea copiilor între ei aduce deservicii atât mamei, care va fi frustrată că al ei nu face ce face al vecinei, cât și copilului care va resimți presiunea și își va pierde încrederea în sine. Nu trebuie să uităm că fiecare copil are un ritm propriu de dezvoltare.

10. Lăsatul să plângă să se învețe face pereche bună cu se-nvață în brațe. Mamele sunt sfătuite că este în regulă ca nou-născutul să plângă neconsolat că se-nvață și va fi mai puțin solicitant, mai puțin dependent. Copilul nu învață nimic, doar se resemnează că nimeni nu vine la el și că degeaba își consumă energia plângând. Niciodată un copil nu ar trebui să plângă singur, neconsolat.

11. Stopatul alăptării– Alăptarea este un proces anevoios și dificil, dar o aventură fascinantă dacă i-ai deslușit misterele. Multe femei întrerup alăptarea la sfatul prietenelor, familiei, ba chiar și al medicilor, fără să fie bine informate despre acest subiect. Puseele de creștere (în special cel de 3 luni), mastita, credința că laptele este insuficint, greva suptului sunt probleme care necesită un ajutor specializat și suport și nu este necesară oprirea alăptatului.

12. Înțarcarea bruscă este exterm de dăunătoare, fiind traumatizantă pentru bebeluș. Plecatul de acasă, leocoplastul lipit pe sâni, muștarul aplicat pe sfârcuri, toate reprezintă minciuni adresate copilului și stirbesc relația mamei cu acesta.

13. Purtatul copiilor în sisteme nesănătoase poate provoca displazie de șold. În plus copilul nu stă comod, pentru părinte este inconfortabil.

14.Reprimatul plânsului – Copiii au nevoie să plângă pentru a se elibera de emoții negative, de agitație etc. În afară de comunicarea nevoilor de bază ale copiilor, prin plans ei își exprimă sentimentele. Reprimarea plânsului prin distragerea atenției, prin oferirea de alimente, a sânului, a biberonului, a suzetei etc. poate avea consecințe negative asupra sănătății emoționale a copilului.

15. Pocitul cuvintelor, maimuțăreala

Trebuie să recunosc că una dintre temerile că nu o să fiu o mama bună a fost aceea că nu îmi place să mă strâmb în fața copiilor mici. Apoi am aflat că de fapt copiii nu au nevoie de un măscărici care să îi distreze, să pocească cuvintele. Asta nu înseamnă că nu mă joc cu copilul meu, că nu râdem și nu ne prostim. Copiii nu trebuie tratați ca niște ființe inferioare. În plus, pocitul cuvintelor îi poate determina să învețe cuvintele greșit.

16. Masa însoțită de spectacol, jucării, tabletă, televizor etc.

Multe mame se plâng că ai lor copii nu mănâncă decât în fața tabletei, la desene, cu jucării printre resturile de mâncare sau că trebuie să improvizeze noi și noi spectacole să mânânce copiii. Ele sunt epuizate de improvizațiile oferite, de căutat fel de fel de tertirpuri, iar copiii rămân tot nemâncați. Bunicii fiului meu, aveau obiceiul să strige în cor amândoi: „Buunn!!!”, la fiecare linguriță a copilului, de parcă el nu ar fi putut hotărî singur dacă îi place sau nu mâncarea respectivă.

17.„Nu e voie”- Oare cum se poate simți un copil care aude această sintagmă la fiecare pas? Oare nu-i stopează dorința de explorare, nu-i omoară curiozitatea? În plus este atât de impersonală această sintagmă! Nu ar fi mai logic să îi explicăm copilului intedicția? Și să reformulăm într-o formă pozitivă! (În loc de „Nu e voie să tragi pisica de coadă, putem spune: O doare pe pisică atunci când o tragi de coadă. Au, au!)

18. Medicamentație abuzivă

Există copii care nici nu au terminat o rețetă că primesc alta. Dintr-o boală trec în alta, pentru că sistemul lor imunitar a fost bombardat cu medicamente date în exces sau și mai rău, preventiv. Și, de cele mai multe ori, ca și în cazul absenței plimbărilor în aer liber, acești copii se îmbolnăvesc mai repede și mai des ca cei care nu primesc medicamente la primii muci.

Voi câte greșeli bifați din această listă? Ce alte geșeli ați mai făcut?

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.