De când ne-am întors din concediu, ne-am propus să profităm de fiecare weekend liber și să petrecem timpul cât mai departe de casă. Iar ocazia nu s-a lăsat mult așteptată. Ne-am făcut planuri să ajungem în Odorheiu Secuiesc să facem cunoștiință cu un omuleț, proaspăt venit pe lume. Cum vremea se anunța frumoasă, pe listă erau: Sighișoara și satele din jur, Praid, Corund. Am învățat că, atunci când ai copii mici, nu trebuie să ai multe așteptări de la călătorii și nici să îți propui foarte multe. Am lăsat, așadar, planurile deoparte și ne-am oferit libertate în ceea ce privește ora de plecare și traseul pe care urma să îl facem. Ba chiar nu am rezervat nici măcar cazarea. Am plecat, pentru prima dată de când avem copii, fără să știm unde vom înnopta.

Și bine am făcut. Căci cei mici au dormit prost în noaptea dinaintea plecării și nu am reușit să legăm prea multe ore de somn în timpul nopții. Iar dimineața nu ne-am grăbit să ne dăm jos din pat. Am mai tăiat, așadar, din obiectivele de vizitat și am pornit către Praid.

Cam în două ore eram în Praid. Cum am hotărât să fie dezlegare totală la distracție, am încălcat regulile și am optat pentru un Kurtos în locul mesei de prânz și ne-am grăbit să prindem autobuzul care coboară în Salină.

Salina Praid

Autobuzul duce turiștii de două ori pe oră în Salină. Prețul de intrare în Salină este de 20 de lei pentru copiii de peste 3 ani și 30 de lei pentru adulți. Temperatura în Salină este constantă, cam 15 grade. Când noi am ajuns, era mai cald decât afară. Cu toate astea, am fost surprisă să văd copii cu fulare, căciuli și geci de iarnă.

Ai mei copii erau nerăbdători să intre în „muntele de sare”. Au fost fascinați de plimbarea cu autobuzul, de coborârea treptelor în salină. Au lins, bineînțeles, pereții pentru a se convinge că sunt din sare, s-au jucat la locul de joacă, atât cel fără bani, cât și la cel contra cost.

În Salină este și un Parc Aventura, destinat însă copiilor mai mari. Înâlțimea minimă trebuie să fie 1.10 cm, așa că data viitoare cred că se va încadra și fiul meu.

După câteva ore petrecute în salină, am mers să luăm un prânz întârziat la restaurantul Casa Telegdy. Ne-am delectat cu mâncare tradițională și cu un desert delicios. Razele blânde ale soarelui tomnatic ne îmbiau încă la plimbare, așa că ne-am grăbit să ne mai bucurăm de vremea frumoasă. Am pornit în căutarea Muntelui cu sare, un obiectiv mai puțin cunoscut de turiști. Nu am urmat traseul corespunzător, așa că nu am rueșit să găsim Canionul și ne-am mulțumit doar cu o plimbare pe un deal. Începea să se însereze, iar noi nu aveam încă un loc de dormit. Am lăsat căutările Muntelui de sare pentru ziua următoare și am început să ne căutăm un loc pentru înnoptat. Am găsit repede o cazare în Praid, o cameră frumoasă, potrivită nevoilor noastre. Copiii s-au jucat puțin în curte până am despachetat bagajele.

Rezervația Muntelui de Sare din Praid

A doua zi de dimineață, am pornit din nou la explorat. La indicațiile gazdei, am găsit repede Canionul de sare. Pentru că nu era nimeni la intrarea în rezervație, am ezitat inițial să intrăm, dar apoi ne-am gândit că dacă tot am ajuns acolo, ar fi bine să ne continuăm drumul.

Pâraul Corund a săpat în timp în Muntele de sare și a format Canionul de sare, o adevărată minune naturală, cu un relief variat: stânci spectaculoase, mici grote, pereți abrupți de sare, stânci de sare etc. Am găsit aici doline de sare, chei, izvoare cu apă sărată. O mină de sare veche, Ocna Iosif stă mărturie unor timpuri de mult apuse. Mi-am imaginat cât de grea trebuie să fi fost munca minerilor în această mină.

Odată intrați în rezervație, izvoare și cruste de sare ne-au ieșit în cale de-a lungul traseului. Pe drum am admirat și frunzele colorate ale soarelui și am avut ocazia să vedem de aproape o vulpe, spre deliciul copiilor.

Îmi pare bine că nu ne-am limitat doar la populara salină, deoarece rezervația mi se pare mult mai spectaculoasă prin diversitatea formelor pe care le îmbracă sarea.

Am plecat în jurul prânzului, în speranța că cei mici vor adormi în mașină. Am lăsat Corundul pentru o altă dată. Pe drum, ne-am încărcat sufletul cu multă culoare, parcă nicăieri toamna nu ni s-a arătat atât de frumos înveșmântată decât pe drumul Praid-Odorhei. Culori atât de felurite, bogăție de roșu-arămiu, ne-au încâtat privirea.

Lumina molatică pe care o oferă soarele tomnatic face ca drumețiile în această perioadă să fie cu adevărat speciale. Cu siguranță, Praidul și împrejurimile merită vizitate toamna. Vă bucurați de multă culoare și scăpați și de aglomerație!

Text de Eliza Biro

Credit foto: Sharpfont Creative