Este nevoie de un sat să crești un copil

1

Eram în ultimele săptămâni de sarcină cu primul copil și mă plicitiseam teribil. Mă rugam de fiu-meu să se nască mai repede. Zăceam pe canapea cu laptopul în brațe și navigam alene pe site-urile pentru mămici. Era trecut de jumătatea lunii ianuarie, lumea își continua activitățile cotidiene, doar eu nu făceam nimic.

Aveam impresia că știu totul despre naștere și bebeluși. Și cât de departe eram de fapt de cunoaștere! Dintr-o întâmplare am ajuns pe un forum dedicat lunii în care urma să nasc (erau încă la putere forumurile virtuale), unde mămicile vorbeau de niște grupuri pe Facebook în funcție de luna în care se năștea bebelușul. Curioasă, l-am căutat și eu, dar nu am găsit nimic. După un timp, în care forumurile deja mă plictiseau, căci răspunsurile veneau prea încet, am cerut fetelor să mă invite și pe mine pe grupul pe care-l căutasem.

Puterea grupurilor virtuale

Mi s-a părut amuzant cum un grup poate aduce niște persoane care nu se cunosc la un numitor comun. În comunitatea „Mămicilor de ianuarie” erau mame care tocmai născuseră, unele care se pregăteau de naștere (ca și mine), altele care transmiteau live din sala de nașteri. Le urmăream cu sufletul la gură poveștile.

Apoi, a sosit și pentru mine momentul mult așteptat al întâlnirii cu băiețelul meu și totul s-a schimbat. Tot ce citisem până atunci nu corespundea nevoilor mele din acele momente. Sfaturile venite de la familie și prieteni nu mă ajutau în această nouă experiență. Într-un timp foarte scurt, am devenit avidă de informație. Foarte repde, am reușit să învăț să discern balastul de informații valoroase, să demolez miturile celor din jur legate de creșterea copiilor, să îmi construiesc propria voce și să reunesc în jurul meu persoane competente, în cunoștițele cărora puteam să am încredere.

Grupurile s-au diversificat în funcție de nevoile momentului. Primului grup i-au urmat apoi grupurile de sprijin pentru alăptare, cele de parenting, cele de vânzări diverse de articole pentru bebeluși, grupurile despre vaccinuri, despre sisteme de purtare, diversificare, alimentație sănătoasă etc, cam tot ce intra în sfera mea de interes, tot ce alcătuia noul meu univers.

Cu ajutorul informațiilor primite, viața mea s-a simplificat. Am reușit să alăptez exclusiv, să învăț să îmi port bebelușul în mod corect și sănătos. Am fost foarte impresionată când am cerut informații despre sisemele de purtare și mămici din orașul meu s-au oferit să-mi și împrumute să probez sistemele lor de purtare. Așa mi-am dat seama că nu sunt singură, că mai sunt și altele în situația mea, așa mi-am satisfăcut nevoia de socializare și nu m-am mai simțit exclusă din tumultul societății.

Mămicile virtuale mi-au fost prietene la ceas târziu când bebelușul se trezea să mănânce, la cafeaua de dimineață, de câte ori am avut nevoie de recomadări ori de sfaturi sau pur și simplu atunci când simțeam nevoia să comunic cu persoane care vorbeau aceeași limbă ca și mine. Colegele mele, prietenele mele erau undeva în altă dimensiune, iar eu aveam o altă realitate. Cele două nu se intersectau decât rareori. Dar cu mămicile din comunități abordam aceleași teme, aveam dileme și preocupări comune, era reconfortant să știu că nu sunt singură în această aventură. De la comunitățile virtuale am ajuns și la cele din offline, căci am început să particip la întâlniri tematice (de alăptare, de purtare a bebelușilor, cursuri de parenting) sau întâlniri doar de socializare pentru mămici și joacă pentru pitici. Pentru ființa socială din mine, aceste întâlniri online și offine au fost mană cerească. Am cunoscut persoane minunate, cu multe dintre ele am clădit prietenii și mă simt norocoasă că le-am întâlnit.

Nașterea și timpul petrecut cu copilul 24 de ore din 24 pot afecta grav psihicul, și așa fragil, al proaspetei mămici. Aceasta se poate simți ignorată, inutilă, nevaloroasă pentru comunitate. Rutina în care se zbate nu îi satiface nevoile intelectuale, de creativitate, de diversitate în viață.

Este nevoie de un sat să crești un copil

Nu întâmplător vechiul proverb „Este nevoie de un sat să crești un copil” nu și-a pierdut deloc valabilitatea în zilele noastre. Pe vremuri, în comunitățile arhaice, oamenii trăiau împreună, iar copiii erau integrați de mici în mod natural stilului de viață al părinților lor. Ei creșteau laolaltă cu ceilalți copii ai comunității în familii extinse cu bunici, unchi, mătuși, dar și cu ceilalți membri ai comunității. Creșterea și îngrijirea lor era cumva treaba întregii comunități.

Omul postmodern este de multe ori dezrădăcinat, trăiește uneori departe de familie și prieteni, este suspus numeroaselor presiuni sociale. Astfel, el poate percepe creșterea unui copil ca pe o povară. Purtatul în brațe al bebelușului, alăptatul la cerere devin corvoade atunci când mama trebuie să se ocupe și de treburile casnice, trebuie să meargă la serviciu etc.

Nevoia de aparteneță unui grup social este este una validă în zilele noastre. Avem nevoie de o viață socială, chiar dacă stăm acasă cu copilul. Avem nevoie de empatie, avem nevoie de cineva să ne asculte în mod eficient, să împărtășim emoții, experiențe, să creștem și să ne dezvoltăm. Avem nevoie să știm că nu suntem defecte, că suntem bine în imperfecțiunea noastră, că și la alții e greu.

Avem nevoie să ne înconjurăm de oameni cu aceleași valori, cu aceleași principii, oameni care ne ajută să evoluăm. De aceea ne creăm comunități în care există părinți care își cresc copiii în același mod cu al nostru, în care copii crescuți la fel se joacă împreună. Copiii au nevoie să fie incluși în viața părinților, să nu fie privați de experiențe diverse, să simtă ritmul vieții așa cum îl simțeau bebelușii comunităților arhaice. Copiii au nevoie de mai multe modele, trebuie să cunoască mai mult decât mama, tata, educatorul de la grădi și eventual bunica sau bunicul. Comunitățile moderne, virtuale sau nu, iau încet, încet locul comunităților arhaice cu familii stufoase, întinse pe mai multe generații.

Pentru lumea civilizată și alienată în solitudine, provocarea unei vieți sociale satisfăcătoare este imensă. Încă mă minunez de puterea comunităților virtuale de a lega și consolida relații puternice și în realitate, de fi un sprijin pentru părinți și de a aduce împreună oameni cu preocupări diferite, dar cu aceleași principii sănătoase de viață.

Text scris de Eliza Biro

 

Total 3 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, Instructor de Aware Parenting, profesor, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.