Cu primul meu copil am urmat diversificarea clasică. M-am chinuit să îi fac tot felul de pireuri dubioase, mă tot gândeam ce să îi mai combin ca să îl fac să mănânce. Toate acestea fără nicun rezultat. M-am străduit să îi ofer mâncare sănătoasă, să pregătesc fel de fel de rețete, iar el a preferat laptele matern în locul solidelor. Până la un an, aproape nu a mâncat nimic din ce îi pregăteam, după aceea a început să mai guste câte ceva, dar nici până în ziua de astăzi (la 3 ani și 3 luni) nu acceptă legumele și fructele dacă le vede în farfurie.

Așa că, acum că fetița se apropie de mărețul eveniment al introducerii solidelor, m-am hotărât să merg pe varianta autodiversificării. Știam de ea și prima data, dar atunci mi-a fost teamă. Acum, însă sunt pregătită.

După ce am citit cartea Baby Led Weaning a lui Gil Rapley, am ascultat povești de succes ale altor mămici și am povestit cu un consultant în diversificare, am decis că ni se potrivește.

De ce îmi place ideea de autodiversificare?

1, Pentru că m-am convins că în cazul bebelușilor natura știe cel mai bine cum stă treaba, iar noi trebuie doar să îi urmăm cursul și să ne lăsăm ghidați de ea începând cu nașterea, alăptarea, apoi cu etapele de dezvoltare ale copilului în care nu trebuie niciodată să intervenim sau să forțăm nota. Pentru că vreau să-mi cresc copiii independenți și responsabili- copiilor le place să aibă și ei inițiativa, să își exercite și ei puterea în a face alegeri care îi privesc, așa că mi se pare normal ca aceștia să aleagă ce gusturi le plac și cât să mănânce. Pentru că mi se pare mai puțin stresant și distractiv – bebelușii sunt atât de haioși cum se străduiesc să bage mâncarea în gură și desigur, fericiți.

2. Pentru că autodiversificarea reprezintă calea logică de a introduce solidele în alimentația bebelușului.

3. Pentru că toată familia va mânca mai sănătos – având în vedere că în cazul autodiversificării, bebelușul mănâncă din aceleași preparate ca și ceilalți membrii ai familiei.

4. Nu necesită timp separat de pregătire a alimentelor, nu există program de urmat și nici etape de bifat- totul este mai simplu, mai relaxant și mama se poate bucura alături de bebeluș de această nouă aventură a copilului.

5. Bebelușul învață să se hrănească singur de la început.

6.Pentru că nu mi-e frică de murdărie – m-am pregătit cu o mușama pe care să o pun sub scaunul de masă și fiind sezonul cald, micuța va mânca dezbrăcată, apoi va face duș.

De data aceasta sper să nu mai dăm greș și pitica să accepte cu ușurință fructe și legume, iar procesul de hrănire să fie unul relaxant și distractiv pentru toți cei implicați în acesta.

Update: după trei ani de la acest moment, pot spune că în cazul nostru a fost un succes!

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.