Deși am revenit de ceva vreme din vacanța în Thassos, nu am reușit să aștern decât acum impresiile despre acest colț de rai. Poate că detaliile s-au mai estompat, dar senzațiile sunt încă vii, albastrul profund al mării și mirosul de libertate încă mă urmăresc. Dar mai ales nu pot uita zâmbetele copilului meu în zilele de vacanță, conectarea cu noi, fericirea lui la fiecare noutate descoperită. Chiar dacă, trebuie să recunosc, am avut de câteva ori tendința să visez la o vacanță doar în doi, atunci când copilul obosit trecea dintr-un tantrum în altul, cerea lucruri imposibile doar ca pretext pentru o nouă descărcare, nu dorea să adoarmă pentru că el încă avea chef de joacă și de explorat, în timp ce eu eram ruptă de oboseală. Cu toate astea, vacanța fără el nu ar fi fost întreagă, iar noi nu am fi putut fi mai fericiți decât trăind această experiență din plin alături de el și văzând căt de mult a însemnat aceasta pentru evoluția sa și pentru relația noastră cu el.
Drumul spre Thassos mi s-a părut lung și obositor, chiar dacă am făcut un popas de o noapte în Veliko Tarnave, în Bulgaria.
Am avut emoții cu drumul, atât din pricina piticului, cât și prin prisma poveștilor cu hoții la drumul mare de prin Bulgaria. Dar în afară de limitări de viteză, uneori enervante, de drumuri prin locuri parcă pustii și plictisitoare, traversarea Bulgariei nu ne-a dat bătăi de cap.
Am ajuns în Thassos, în jur de ora 17.00. Plimbarea cu feribotul ne-a adus relaxarea după oboseala drumului, accentuate de faptul că în Grecia nu am avut semnal, iar aplicația de mobil nu a funcționat, drept pentru care ne-am învârtit puțin până am intrat pe autostradă, apoi, deși am avut aplicație am ratat ieșirea de pe autostradă și am mai mers vreo 20 de kilometri până la următoarea. Copilul devenise agitat și nu înțelegea de ce tot mergem și nu ajungem la apă (el tot asta auzea de două zile că mergem la apa mare). Dar cărțile din dotare și câteva jucării ne-au ajutat să depășim momente critice și am ajuns cu bine la capătul călătoriei noastre.
Imediat ce am ajuns în Thassos (Limenas) am mers să mâncăm la o tavernă în port (Thassian), unde am fost foarte surprinși să ni se repartizeze ospătari români și să primim meniul în română. Dar ulterior am aflat că era ceva normal, la multe taverne era la fel. Și nu este de mirare, deoarece pe stradă, la terase, la plajă peste tot limba română era la ea acasă. Mâncarea a fost bună, am mai revenit aici de vreo două ori, prețurile rezonabile..
Am ajuns într-un târziu la cazare, cu un copil supraobosit și o criză de furie de toată frumusețea în plină stradă. Din nou ne-am tot învârtit pe străduțe, căci cazarea noastră era puțin mai departe și mai ascunsă de drumurile principale, dar când am ajuns, așteptările au fost îndeplinite, căci curtea superbă, cu un uimitor loc de joacă pentru copii, cu multă verdeață și amenajată cu mult bun gust dădea pe bună dreptate numele locului Paradis Garden Studios. În paradis ne-am simțit și noi în următoarea săptămână, când ne întorceam de la plajă în oaza de verdeață sau când seara stăteam pe terasă să savurăm victoria că Pișcoțel a adormit într-un final și să ne facem planuri pentru ziua următoare.
A doua zi de dimineață, după un mic dejun rapid luat pe terasa din fața camerei noastre, ne-am îmbarcat spre plajă. Am plecat fără țintă să cautăm mult dorita plajă, dornici să ne scăldăm în apele calde ale Mării Egee. Am mers ceva vreme, căci încă nu eram familiarizați cu harta insulei am trecut prin câteva Skale (Rahoniou, Prinou, Sotira) până ne-am oprit pe o plajă (este singura plajă care nu știm nici acum unde era exact și cum se numea), unde Pișcoțel a făcut cunoștină cu marea (de fapt a revăzut-o, însă nu cred că și-a mai reamintit experiența de anul trecut de pe Coasta de Azur. Bucuria copilul când a văzut apa, când a intrat cu noi în mare, când s-a jucat cu nisip a lăsat în urmă orice urmă de oboseală sau de nervi că nu găsisem mai repede o plajă mulțumitoare. Nu am stat mult, deoarece deja soarele dogorea dupa ora 11.00, așa că ne-am retras la o tavernă Zorbas, în Skala Prinou, unde ne-am înfruptat din nou cu bunătățile culinare grecești. Nu-mi amintesc foarte bine ce-am mâncat de fiecare dată, noi luam întotdeauna o supă pentru copil (să fim siguri că va avea ceva în stomac, căci avea multă treabă și nu puteam să-l ținem prea mult într-un loc să mânânce), o mâncare tradițională, de obicei ceva cu vinete și un fel cu pește. Desertul era din partea casei la cele mai multe dintre taverne, la fel ca și o carafă mare de apă sau pâinea.
După-amiaza am vizitat plaja Golden Beach, care ni s-a părut cam aglomerată, așa că am pornit pe un drum forestier să căutăm celebra Marble Beach. Drumul a fost unul dintre cele mai proaste, ne blestemam zilele că am apucat-o pe el și simțeam că nu se mai termină. Așa că mare ne-a fost fericirea atunci când am ajuns în final la plaja dorită, care ne-a făcut să uităm toate neajunsurile drumului. Plaja este într-adevăr inedită și faptul că, fiind deja târziu, nu era foarte populată i-a sporit farmecul și ne-am putut bucura din plin de frumusețea locului. Drumul de întoarcere a fost mult mai acceptabil și la numai 4 km de Limenas. Am ajuns astfel și la un mic Carrefour, de unde ne-am făcut câteva cumpărături.
În zilele următoare, am mai vizitat diferite plaje. Ne-a plăcut foarte mult plaja Livadi, o plajă sălbatică care se vede de pe terasa mânăstirii Arhanghelul Mihail. Ne-a impresionat liniștea locului și apa curată, chiar dacă erau pietre în ea. Această plajă reprezintă un loc foarte bun pentru snorkelling. În apropiere se află plaja Arsanas, unde se ajunge pe un drum prăfuit, nu foarte lung. Noi nu am reușit însă să ajungem cu copilul și tot arsenalul unei ieșiri la plajă cu acesta, deoarece ni s-a părut abruptă coborârea de la locul unde era parcată mașina. Tot în aceeași zi, am vrut să vizităm Giola, piscina naturală în stâncă. După un drum anevoios cu mașina și o urcare abruptă, eu am decis că nu poate fi atât de impresionantă încât să continui drumul cu copilul prin soarele arzător, așa că noi doi ne-am oprit să savurăm un suc la terasa din drum, iar Soțul a fugit să prindă câteva cadre cu faimoasa Giola. Având în vedere că niciunul dintre noi nu s-ar fi încumetat să sară de pe stânci în apă, consider că puteam sari peste acest obiectiv.
O altă plajă frumoasă este Aliki, vechiul port al insulei, unde ziua nu găsești loc de parcare și nici pe plajă. Noi am fost într-o seară și ne-am putut bucura din plin de liniștea locului și de frumusețea peisajului. Cu acest prilej, ne-am oprit să vizităm și Mănăstirea Arhanghelul Mihail, care are un aer deosebit. Ceea ce ne-a amuzat, a fost că toată lumea îmbrăcată necorespunzător primea haine de la ei, așa că toți oamenii ni se păreau că arată ca într-un film. Eu am primit o fustă asortată la hanorac, Soțul o bluză, iar Pișcoțel o cruciuliță sfințită.
Paradise Beach, situată la 20 km sud est de Limenas este o altă plajă care ne-a rămas în suflet. Muntele care se întâlnește cu marea, nisipul mătăsos și marea foarte curată ne-au făcut să îndrăgim imediat acest peisaj mirific.. Este singura plajă unde marea are valuri mai tot timpul, așa că în topul lui Pișcoțel s-a situat imediat pe primul loc. A fost plaja pe care a fost cel mai fericit, a uitat și teama de apă, iar jocul cu valurile l-a captat total.
Nu puteam să plecăm fără să vizităm și plaja privată Makriammos, unde am pășit cu neîncredere, gândindu-mă că vom găsi un loc de fițe, dar am fost cucerită pe loc. Am plătit o taxă de intrare de 3 euro de adult și am ales să nu ne luăm și șezlonguri pentru că ni s-a părut că nu are rost pentru cele două ore petrecute acolo. În afară de peisajul pitoresc, plaja beneficiază și de o piscină, este amenajată, curată. În incinta complexului (acolo se găsesc și bungalowurile, taverna etc.) este și o mica grădină zoologică.
Alte plaje vizitate au fost cea din Skala Rakinou, cele din Limenas, situate într-o parte și a alta a portului sau Glifonery Beach. În Skala Rakinou, am descoperit taverna Likos recomandată de gazda noastră, unde am mâncat cel mai bine și cel mai ietin din toate tavernele încercate.
Pe majoritatea plajelor se poate sta pe șezlonguri dacă faci consumație la barul/taverna respectivă.
În afară de plaje, am mai vizitat satul vechi Panagia, satul Kasaviti, care ne-a impresionat cel mai mult, unde ne-am bucurat de umbră, unde am mâncat cel mai bun ied (la taverna Kasaviti) și unde Pișcoțel nu s-a oprit din joaca sa cu pisicile nici măcar un moment. În ultima zi am vizitat și localitatea Prinos, unde am ajuns dis de dimineață la târgul săptămânal de luni în speranța de a cumpăra suveniruri. Târgul a fost o dezamăgire pentru noi, o adunătură de marfă îndoielnică din punct de vedere al calității și prea puține produse tradiționale. În schimb de la fabrica de miere din apropiere, ne-am cumpărat câteva borcănașe din mierea lor specială și atât de gustoasă. De la singurul supermarket adevărat pe care l-am găsit pe insulă (la câțiva kilometric de Prinos către Limenas) am mai achiziționat câteva produse tradiționale (iaurt, brânză feta, condimente etc.) Uleiul de măsline am ales să-l cumpărăm de la gazda noastră și trebuie să mărturisesc că este cel mai bun ulei de măsline cumpărat, aproape că nu-l consumăm și pe pâine.
Am parasit apoi Thassosul cu nostalgia zilelor liniștite de vacanță, în care singurele griji sunt ce mai vizităm astăzi și la ce tavernă mâncăm. Probabil vom mai reveni pe meleaguri grecești, pentru că ne-am îndrăgostit de bucătăria lor, de felul lor primitor și de peisajele lor paradisiace.
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
