Mi-a fost foarte teamă ca Pișcoțel să nu ia răceala de la mine. Dar nu știu dacă l-a ajutat alăptatul sau nu, cert este că nu s-a îmbolnăvit. Toamna urâtă, venită prea devreme, starea fizică generală proastă, nostalgia după zilele călduroase ale verii m-au făcut să nu fiu în formă, să vreau să stau mai degrabă în casă. Așa că ne-am plimbat mult mai puțin săptămâna asta. Am profitat de somnurile lui de peste zi pentru a face mici treburi prin casă, pentru a-i sorta hainele. Nu-mi vine să cred cât de mult s-a lungit și ce haine îi vin acum. Îmi amintesc cum le priveam când le-am primit, întrebându-mă oare când le va purta Pișcoțel. Acum arată ca un băiețel și pare că ne ascultă ce vorbim și că ne înțelege. Se joacă cu jucăriile lui, cu noi. Îi place să se arunce în față, de parcă ar sări în apă. Ne întoarce capul și ne caută urechile. Ne trage de nas, de gură, de piele, de păr. Momentan este foarte curios să ne exploreze corpul. Are momente când plânge foarte tare dacă rămâne singur pentru câteva momente. Probabil începe să se manifeste anxietatea de separare care începe la vârsta de 7-9 luni prima dată și apoi după 1 an, într-o nouă etapă. Este fascinant să identifici fiecare etapă în dezvoltarea propriului copil. Și când mă gândesc câtă ignoranță pe unii părinți care își lasă copiii singuri cu orele, nu-i iau în brațe că se învață, îi numesc ”răi”, ”șantajiști”, ”șmecheri”, ”profitori”, când micuții nu vor decât ceea ce e firesc, și anume dragostea și apropierea părinților lor. Și nu te poți supăra pe un copil că strică, rupe, sparge ceva, este vina părinților că nu au înlăturat astfel de obiecte din calea micului explorator. Copiii trebuie ajutați în aventura cunoașterii, nu stopați și limitați tot timpul.
În ceea ce privește diversificarea, Pișcoțel face progrese. Are momente când începe să deschidă gura și să guste mâncarea. Desigur că fructele au mai mult succes. Până acum Pișcoțel a gustat dimineața piersică, caisă, necatarină, pepene galben, banană, pară, măr, prună, iar la prânz în plus față de legumele obișnuite a gustat și avocado, iar în altă zi i-am făcut usturoi cu carne, care s-a dovedit că i-a plăcut cel mai mult. Nu mi-a venit să cred cât de multe lingurițe a mâncat. Mi-am luat inima în dinți și am făcut și brânzică în casă din lapte și lămâie, dar am pus prea multă lămâie. Am reușit să i-o mai strecor printre legume sau fructe. Pișcoțel se arată din nou interesat de ce mâncăm noi, însă nu este deloc sănătos pentru el și nu pot să-i dau.
Niciun comentariu on "A treizeci și patra săptămână din viața lui Pișcoțel-primul succes culinar"