A treizeci și noua săptămână din viața lui Pișcoțel –Puseul de 9 luni

0

Pișcoțel a făcut nouă luni. E un adevărat băiețel care ne împlinește zilnic și ne face să ne reinventăm. El ne inspiră și este rațiunea noastră de a trăi. Soarele blând de toamnă ne îmbie la plimbări lungi. În parc stăm la locul de joacă, privim copiii cum se joacă, ne dăm în leagăn. Se bucură când vede mișcare și cu priviri curioase analizează fiecare noutate. În casă merge după noi de-a bușilea, explorează fiecare colț. Îl lăsăm să atingă, să descopere, încercăm să nu-l îngrădim prea mult. Limita o reprezintă obiectele care i-ar putea pune viața în pericol. În rest încercăm să nu ne panicăm că prinde câte un pantof și până ajungem noi la el, deja l-a băgat în gură sau că pune mâna pe roțile murdare ale căruciorului pentru că-i place cum se învârt. I-am pus un vas de apă pe jos și și-a vărsat-o pe el, trage de sertare, dar încă nu are putere să le deschidă, nu mai vrea să stea în scaunul de masă. Scoate tot felul de sunete drăgălașe când este odihnit și sunt convinsă că înțelege multe din ceea ce vorbim. Încearcă tot mai des să se ridice singur și dacă se prinde de noi chiar se ridică. Ziua parcă nu mai doarme așa de bine înainte de masă, dar după amiază a avut câteva zile când a dormit și trei ore. Este adevărat că a fost puțin ajutat, căci am fost lângă el atunci când s-a trezit și și-a continuat apoi somnul. Noaptea a dormit bine până spre sfârșitul săptămânii când bănuiesc puseul de 9 luni că și-ar fi făcut de cap. Căci cred că a avut o noapte în care s-a trezit din jumătate în jumătate de oră. Sau cel puțin așa perceapeam eu moartă de somn, că nici nu apucam bine să adorm că deja mă trezea mormăitul lui și căutatea disperată a sursei de hrană și de liniștire. Sau poate din nou dinții care sunt pe cale să apară. Cert este că și pe zi a fost destul de mârăit și nu m-a slăbit din ochi, cu toate că am fost la o întâlnire cu multe mămici și bebici și avea ce să-l distreze acolo.

Sâmbătă dimineața am mers toți trei la o plimbare pe Sub Tâmpa și a fost atât de fericit! A vorbit tot drumul din manduca, a privit frunzele, copiii, agitația stăzii.

Parcă și cu mâncatul stăm mai bine. Printre rețetele de succes ale săptămânii se numără conopida cu gălbenuș, morcov și unt, dovleac de plăcintă, dovlecel și morcov, carne de pui cu sfeclă roșie.

Duminică au venit bunicii lui Pișcoțel, iar el s-a pus pe plâns când l-au luat în brațe. Era atât de speriat, săracul. Cred că a rămas cu traume de când am plecat la concert și a rămas cu ei. Asociază venirea lor cu plecarea noastră. Ce greu o fi pentru suflețelul lui mic! Mi-e groază să mai plec undeva și să-l las cu altcineva. Oare cum vom reuși să-l obișnuim fără noi fără să sufere?

Total 2 Votes
1

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Niciun comentariu on "A treizeci și noua săptămână din viața lui Pișcoțel –Puseul de 9 luni"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *