Cum ar fi să nu ne mai pese de ce cred oamenii despre noi? Să ne uităm la oameni fără să nu mai simțim judecați? Să nu facem lucuri doar pentru că așa se cade? Cum ar fi să fim mereu autentici și să ne urmăm vocea interioară?
La Social Media for Parents am aflat de la Urania Cremene că acest lucru este posibil dacă avem o stimă de sine ridicată. Generația noastră de adulți nu stă foarte bine la capitolul stimă de sine. Și se pare că de aici ni se trag multe probleme în viață.
Conform unui studiu, 90 % dinte adulți doresc să schimbe ceva fizic la ei. În schimb, copiii din experiment au fost uimiți de ce ar fi nevoie să schimbe ceva la ei. Ei își doresc lucruri ce țin de imaginație: să aibă aripi să poată zbura, să se poată transforma etc. Pe măsură ce înaintează în vârstă, însă, copiii își pierd stima de sine din cauza mediului în care trăiesc, a credințelor și prejudecăților de care se lovesc.
Noi ne naștem cu stima de sine, fiecare copil se iubește pe el așa cum e.
Pe parcursul anilor primim programe și etichete față de care simțim că ar trebui să corespundem.
Sarcina noastră ca adulții față de copiii noștri este să îi ajutăm să păstreze stima de sine sau să o punem la loc, atunci când se știrbește.
Stima de sine- Cenușăreasa copilăriei noastre
Noi am fost învățați că mândria nu este o calitate. Acest lucru este vizibil în felul în care oamenii primesc complimente. Am avut un moment de „aha” când mi-am dat seama că mie îmi vine greu să primesc complimente. Dacă cineva îmi spune: „M-ai ajutat mult”, eu răspund: „Ei, dar nu am făcut nimic” în loc de „ Da, am făcut o treabă bună.”
Sau: „Îți stă bine bluza asta.” „Asta? O am de o mie de ani. ” Nu ne dăm voie să trăim satisfacția și bucuria unei laude.
Ce este stima de sine?
Stima de sine e felul în care ne simțim față de propria persoană este autoevaloarea valorilor noastre, fără să aibă legătură cu felul în care ceilalți ne percep, spune Urania Cremene.
Din cauza laudelor excesive și a comparațiilor cu alții, copiii își dezvoltă motivația extrinsecă în detrimentul celei intriseci (să iau note bune, să obțin medalii, să fiu primul mereu). Copiii se concentreaza pe imagine, nu pe ego. Se creează o prăpastie, nu se mai întâmplă comunicarea atutentică
Urania Cremene ne recomandă un exercițiu de sinceritate. Suntem în fața oglinzii și facem abstracție de felul în care ceilalți ne privesc. Ne concentrăm pe propria persoană și încercăm să ne autoevaluăm.
Diferența dintre stima de sine și egocentrism
Egocentrismul– o persoană zgomotoasă, simte nevoia de a se urca pe o masă, de a primi confirmări continue. Lui i se cuvin toate.
Aceasta este mândria nesănătoasă: sunt mai bun decât ceilalți. Corect ar fi: Sunt cea mai bună variantă a mea.
O persoană arogantă este de fapt o persoană care are prea puțină încredere în ea.Nu ai nevoie de confirmare pentru a ști cine ești.
Urania spune foarte frumos, într-un mod metaforic: „Fiecare are Everestul său”
Și ne invită să facem următorul exercițiu: Plecați singuri în călătorie. Urcați și în vârf nu vă așteaptă nimeni, nu știe nimeni că sunteți acolo. Mai urcați?
Diferența între stima de sine și imaginea despre tine este când urci pentru tine, pentru a-ți demonstra ție ceva, pentru a trăi propriile experiențe vs a urca pentru ceilalți.Cu cât nevoia de confirmare este mai mare, cu atât încrederea în sine este mai mică.
În viață avem nevoie de ambele motivații intrinsecă sau extrinsecă, important este să conștientizăm care este valoarea noastră.
Oamenii fac lucruri pentru imagine. În momentul în care întreaga existență se bazează pe imagine, se poate prăbuși.
Exercițiul recunoștinței
Urania ne recomadă să facem zilnic exercițiul recunoștinței. Și să îl învățăm și pe copil să o facă, să se întoarcă către sine.
Fraza: Sunt recunoscător pentru….te ajută să te întorci la sine. Iar pe copil îl poate ajutasă se adapteze la un mediu nou. Exercițiul ne amintește lucrurile minunate din viața noastră, spre ce trebuie să ne concentrăm și ce trebuie să apreciem mereu. Ne ajută să fim mai fericiți și mai încrezători.
Cum putem dezvolta stima de sine a copilului
- Utilizăm un limbaj descriptiv în locul laudelor excesive
- Îl învățăm pe copil să deprindă răbdarea
- Nu îl comparăm cu alți copii
- Nu folosim recompense
- Exercițiul recunoștinței
- Iubirea necondiționată
- Să îi învățăm să își vadă valoarea și ce are el mai special
Așadar să nu uităm că este mai bine să previi, decât să tratezi. Să nu le distrugem copiilor stima de sine cu care aceștia vin pe lume. Să avem grijă să o îngrijim ca o floare rară care îl va ajuta pe copil să înflorească.
Tu ce faci ca să dezvolți stima de sine a copilului tău?
Dacă consideri că acest articol ar putea inspira și pe altcineva, dă-l mai departe.
Despre acest subiect au mai scris: http://johannasburg.ro/social-media-parents-2017-i-cum-sustnem-stima-de-sine-a-copiilor/
și http://iulianaroca.ro/copiii-se-nasc-cu-stima-de-sine/
Niciun comentariu on "Stima de sine este înnăscută. Tu cum urci Everestul?"