Socializarea virtuală între limite și nelimitat (guest post)

0

Copilul tău abia a învățat să citească și să scrie, dar tastează de zor pentru că mai are ceva de povestit cu colegul de bancă cu care a petrecut oricum jumătate de zi. Nu pot să numesc niciunul dintre mediile virtual în care se desfășoară viețișoara lor fremătândă, dar sunt sigură că ai auzit de măcar unul dintre ele. Fiind în primii ani de școală, este prea mic să îți blocheze accesul la conturile lui, iar când a ajuns în situația de a o face te împinge pe tine să apelezi la diverse persoane din lista de prieteni pentru a mai afla câte ceva despre el. La vârste diferite pericolele sunt diferite, în funcție de puterea de discernământ a fiecăruia, în funcție de doza de realitate pe care juniorul o lasă la suprafață.

Școlarul mic va fi mai dezinvolt, mai sincer și va dezvălui multe lucruri despre el, despre familie, despre casă, locuri în care vă petreceți timpul, chiar intervale orare. O simplă trecere în revistă a statusurilor îți va confirma acest lucru.

Adolescentul are tendința de a brava, de a masca ceea ce este, de a prezenta o imagine cât mai interesantă, mai enigmatică. El simte mai acut presiunea grupului și va acționa ca atare.

Și într-un caz și în celălalt, copiii nostri sunt expuși unor pericole pe care le-am putea preîntâmpina, explicându-le de la bun început. Interzicerea cu desăvârșire a statului la calculator nu rezolvă problema, pentru că se va găsi mereu un prieten sau un vecin și ai să constați că juniorul tău mai-mai se mută de acasă.

Ce e de făcut?

  1. Să învățăm copilul să utilizeze corect site-ul.
  2. Să nu publice date personale (adresă, număr de telefon).
  3. Să nu facă publice perioadele de vacanță (nu se știe cine ar putea să viziteze casa în lipsa voastră).
  4. Să nu publice fotografii care ar putea fi „furate” și folosite în alte scopuri pe care el nici nu le bănuiește.
  5. Să își schimbe periodic parola.
  6. Să restricționeze accesul la informațiile sale.
  7. Să accepte ideea că nu are siguranța identității celui cu care comunică, pentru că oricine poate să spună orice și poate să își creeze un avatar prin intermediul căruia să atragă, să fie placut și să câștige încrederea.
  8. Să nu se lase atras în jocuri la care trebuie comunicat un număr de card / cont.
  9. Să nu accepte întâlniri cu persoane cunoscute pe internet.

Poate mai există și alte mijloace, dar cred că juniorul trebuie să știe căpărinții îi sunt aliați și că beneficiază de încrederea lor, iar el, la rândul lui, poate să aibă încredere că nu este spionat prin intermediul terților. Va fi mai deschis spre comunicare cu voi și va fi mai ușor să îl faceți să vă asculte când îi oferiți informațiile necesare spre a se feri de capcanele virtuale care afectează viața reală.

Text de Andreea Kovasznai

About The Author