Săptămâna treizeci și doi din viața lui Pișcoțel- primii dințișori

0

Pișcoțel și-a început bine săptămâna cu o premieră, a fost la piscină. S-a uitat uimit în jur, a privit copiii a mers prin apă în piscina de copii, s-a enervat când a lovit apa și acesta îi sărea în față. A obosit atât de tare încât a dormit neîntors două ore când a venit acasă. A doua zi nu am mai avut norocul acesta, deoarece abia adormit 30 de minute în timpul zilei. A mai avut câteva tentative de a adormi, soldate cu câte un eșec, deoarece după 2 minute se trezea plângând. Cu toate astea a avut o energie debordantă, de ne miram de unde poate izvorî. Din nou m-am simțit frustrată când mi-am pierdut răbdarea, văzând că nu are de gând să doarmă, iar eu având o mulțime de treburi. Apoi m-am simțit vinovată că eu sunt nervoasă, iar pe bietul copil îl dor gingiile. Nici ziua următoare nu au fost schimbări majore în comportamentul lui Pișcoțel. Mărăială continuă, încercări eșuate de a adormi. Neputând să doarmă, oboseala și-a spus cuvântul și a plâns toată ziua. Nimic nu-i convenea, nici în pat, nici în brațe, nici în cărucior, nici în manduca. Groaznic. Mi-am amintit de zilele epuizante din primele luni când credeam că nu o să mai zâmbească niciodată, deoarece urla de dimineața până seara. Curând cauzele comportamentului irascibil s-au făcut vizibile: doi dințișori au spart gingia și au apărut pe rând timid. Pișcoțel a avut apoi zile mai bune, a fost mai cooperant, mai liniștit, a dormit mai bine. L-am înscris la creșă, deși suntem în dubii în legătură cu ce vom face anul viitor când va trebui să mă reîntorc la lucru.

În week-end am mers cu Pișcoțel la nuntă. Încă o dată m-am convins că locurile aglomerate și cu muzică tare nu sunt potrivite pentru copii așa de mici. Pișcoțel se uita speriat la adunătura de oameni, care se strâmbau la el și îl treceau din brațe în brațe. Când și-a regăsit liniștea căruciorului său, a fost foarte încântat ca fiind reperul de stabilitate din viața sa. A rezistat eroic drăguțul, ne-am mai plimbat afară, a mai dormit în manduca. Cât de ciudat s-au uitat unii la noi! Dar ce fericit a fost Pișcoțel când a simțit că intrăm în scara blocului. Și cât de încântat a fost când l-am pus în patul nostru și l-am pregătit de somn! Mi-am promis mie însămi că nu voi mai chinui copilul la evenimente de acest gen, care îl stresează așa de tare pe micuț.

Total 0 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Niciun comentariu on "Săptămâna treizeci și doi din viața lui Pișcoțel- primii dințișori"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *