Săptămâna a șaisprezecea din viața lui Pișcoțel – fascinat de Ta’su

Am început săptămâna într-un ritm mai lent decât de obicei, încercând să ne revenim după oboseala acumulată în săptămâna precedentă. Am mers să ne uităm de un cărucior frumos pentru bebelin. Parcă retrăiam povestea cu alegerea între manduca și boba. Așa eram acum cu Chicco și Britax. Desigur mă tenta foarte mult și un Maclaren, dar parcă nu m-aș fi îndurat să dau o poală de bani pentru un cărucior.

În afară de această alegere, pentru mine săptămâna asta a fost una a curățeniei. Am profitat de prezența mamei, care a mai stat cu Pișcoțel și am aranjat și eu puțin casa. Deși am fost extrem de ocupată, nu l-am neglijat pe Pișcoțel, continuând să fiu atentă la progresele sale. Apucă singur obiectele, trece un obiect dintr-o mână în alta, țipă, râde cu hohote, ba chiar s-a întors de pe o parte pe alta. Stă și singurel câteodată, în brațe se plictisește, trebuie să ne plimbăm cu el sau să-l ținem cât mai drept și să-i arătăm diferite obiecte pentru a-i capta atenția. Am remarcat și primele lacrimi în colțul ochilor, ceea ce m-a înduioșat până în străfundul sufletului. Când mă privește, mă simt hipnotizată și mă topesc toată. Când îmi zâmbește, mă simt stăpâna lumii, mă simt binecuvântată și fericită. Spre sfârșitul săptămânii l-a descoperit pe Ta’su. Duminică încă de când s-a trezit, mult mai devreme decât de obicei, pe la 7.00, l-a privit fascinat. Conform obiceiului, am încercat să-l mai adorm pentru a mai câștiga și noi o scurtă perioadă de somn, deoarece somnul în acele momente este atât de dulce! Dar de data asta s-a arătat complet dezinteresat de țiți și s-a întors singur spre Ta’su de care nu-și mai dezlipea privirea. Și așa a fost toată ziua. Îl urmărea cu privirea și-l fixa de parcă îl vedea pentru prima dată. În rest, Pișcoțel țipă din toți rărunchii și îi place să se audă. Câteodată îl amuză țipetele sale. Uneori îl imităm. El se distrează și râde de noi sau devine foarte nervos. În afară de țipete, gângurește foarte mult. Dimineața are atât de multe să ne spună! Iar noi suntem atât de dormiți!

Pe timpul zilei nu știm cum să-l mai distrăm, se plictisește atât de repede. Se agită în brațe de zici că o ia la goană, dă să se ridice, se întoarce spre televizor, vrea să stea în fund. Deja este interesat de lucrurile interzise. Parcă a început și pe timpul zilei să-și formeze un fel de program. Doarme o dată înainte de prânz în jur de ora 11.00, o dată după amiază pe la 14.00 aproximativ și încă o repriză mai târziu. Dacă ieșim afară, mai ațipește însă nu întotdeauna și nu atât de mult ca înainte. Suntem foarte încântați de progresele sale. La 3 luni și trei săptămâni, Pișcoțel cântărește 6,86 kg, dublându-și și depășindu-și totodată greutatea de la naștere, iar de aproximativ trei săptămâni este alăptat exclusiv. Săptămâna următoare, Pișcoțel face 4 luni și suntem foarte curioși ce se va mai schimba în viața lui și a noastră.