Săptămâna a nouăsprezecea din viața lui Pișcoțel – prima seară fără Pișcoțel

Sunt foarte bucuroasă că în sfârșit, am fost capabilă să scot lapte cu pompa. În  fiecare seară, conștiincioasă, m-am înarmat cu răbdare și am reușit sa pun la congelator câte 50 de ml de lapte. Fusesem convinsă că nu am să reușesc. Dar m-am ambiționat să nu-i dau feciorului lapte praf și bine am făcut. Cu câtă satisfacție și mândrie îmi priveam recolta înainte să o pun în recipientele sterile pentru urocultură. Astfel la sfârșitul săptămânii, am putut să plec liniștită de acasă la un eveniment, lăsându-l pe Soț cu rezervele de lapte. Și ce mândră am fost când toată lumea se mira de cum se descurcă soțul meu să-i dea de mâncare copilului și să-l adoarmă. Dar Soț chiar se descurcă, de multe ori mai bine decât mine, căci el are mai multă răbdare și, petrecând mai puțin timp decât mine cu Pișcoțel, este mai calm și se joacă mai mult cu el.

Toată săptămâna Pișcoțel a fost vesel și jucăuș. Apucă singur jucăriile, trage de tot ce e în jur și bagă în gură, gângurește, râde. Eu sunt foarte obosită, căci mă culc târziu, la amiază nu dorm, iar ziua când el doarme profit să fac și eu câte ceva prin casă. Sunt tot timpul în urmă cu treburile casnice, dar mai bine un copil fericit, decât casa lună și un copil frustrat. Pentru mine fericirea copilului meu este neprețuită. Așa că după ce adoarme el seara, am puțin timp pentru mine sau să termin ceea ce nu am reușit peste zi. De câteva săptămâni îmi cade părul. Sunt în grafic. Nu fac nimic pentru asta, nu mă stresez, aștept să se regenereze. Până atunci încerc să nu mă enervez când peste tot dau de fire de păr și când tot timpul îl adun de pe jos.

Pișcoțel încearcă să se ridice singur, când ne vede întinde mânuțele și se agită să-l luăm în brațe. Se arcuiește, se ridică în mâini pe spate, de parcă ar face podul. Iar dacă nu este luat în brațe se enervează și plânge. Este atât de drăgălaș! Iar când doarme, nu mă mai satur să-l privesc! Noaptea parcă se trezește mai des în ultimul timp. Dar mănâncă și adoarme repede la loc.

Duminică Pișcoțel a avut o zi tare proastă și noi pe lângă el. Nimic nu era pe placul lui, era mârâit și agitat. Ceea ce mă enervează cel mai tare este când cineva apropiat îmi spune că noi l-am învățat așa (adică în brațe), că e șmecher și profită de noi etc. De fapt mă enervează sfaturile pe care nu le cer, discuțiile sterile care ajung în același punct mort, deși interlocutorul îmi cunoaște părerea foarte bine și se încăpățânează de fiecare dată să mă convingă că are dreptate. Dar asta va face subiectul unui alt articol.