Săptămâna a douăzeci și șaptea din viața lui Pișcoțel – Primul concert

Pișcoțel a împlinit 6 luni și are 8 kilograme. Șase luni magice, în care am prețuit fiecare clipă alături de Pișcoțel. Ni se pare din ce în ce mai frumos, din ce în ce mai minunat, îl iubim din ce în ce mai mult. Suntem dependenți de prezența lui. Eu cred că cei care se învață cu copilul sunt părinții, nu copilul. Asta apropo de sfaturile celor panicați care consideră că a-ți lua copilul în brațe sau a dormi cu el înseamnă a-l obișnui cu tine, a-l învăța prost. Nu-mi imaginez cum ar fi viața mea dacă m-aș fi privat de fericirea de a-l ține în brațe, de a mă simți conectată cu el. Pișcoțel doarme mai mult cu noi. Primul somn îl doarme la el în pat, când oricum eu nu sunt în cameră, iar apoi rămâne lângă noi.

Săptămâna asta a primit vaccinul de 6 luni. Ne-a fost teamă de reacțiile post-vaccinare, de aceea l-am luat lângă noi de la început pentru a-l supraveghea. Din fericire, Pișcoțel nu a făcut febră, a mâncat, numai somnul a fost puțin mai agitat  ca de obicei. Oricum am remarcat că a început să adoarmă mai greu decât înainte. Din cauza vaccinului, am amânat cu trei zile începerea diversificării, deoarece nu e bine să facă schimbări alimentare în ziua vaccinării.

A început să stea mai bine în fund, cade mai greu, de obicei atunci când se întinde după jucării. Obișnuiește să se întoarcă pe burtă, nemaiputând apoi să revină în poziția inițială și apoi începe să plângă. Se târăște după jucării și chiar manifestă interes pentru anumite obiecte. De exemplu este înnebunit după telecomandă pe care o vede din orice unghi. Și bineînțeles tot ce prinde ajunge în gura lui.

Săptămâna a fost una plină. A venit verișoara mea din Italia în vizită și o zi întreagă i-am fost ghid. Pișcoțel nu s-a dezlipit de mine, am mers cu manduca, a dormit, s-a uitat, a fost fericit. Încep să înțeleg din ce în ce mai bine cartea Conceptul Continuum și importanța purtatului. Dar noutatea pentru Pișcoțel a fost concertul Rammestein, la care a participat într-o oarecare măsură. A, nu, nu vă imaginați că l-am dus chiar la concert, ci a dormit în camera de hotel pe muzica băieților de la Rammestein. Se pare că nu l-a deranjat muzica tare care se auzea până în camera de hotel, nici agitația Bucureștiului, căci din nou Pișcoțel a dormit pe unde a apucat fie în manduca, fie în cărucior. Ne-am plimbat în Herăstrău, am fost la terasă să ne întâlnim cu o bună prietenă care locuiește în București. La hotel, dimineața, o ospătăriță îl lua pe Pișcoțel în brațe ca să putem mânca. La început ne-am gândit că de vină este farmecul irezistibil al copilului nostru, apoi ne-am dat seama amuzați că este vorba despre politica hotelului, care chiar oferea toate condițiile. Chiar râdeam cu Soțul că probabil dacă am fi cerut, cu siguranță ar fi găsit chiar și pamperși. Asta deoarece bunica lui, care a venit să-și vadă nepoțelul pe teren neutru, a uitat să aducă pamperșii pe care îi așteptam și eram cu toții stresați că nu vor ajunge ai noștri și că vom ajunge la communication elimination.

Mama mea a rămas cu Pișcoțel în seara în care eu am plecat cu inima strânsă la concert. Încă nu mă simt în largul meu fără bebelin. Mă gândesc numai la el și abia aștept să mă întorc și să-i văd fețișoara lui expresivă și drăgălașă.  Drumul cu trenul a fost cam istovitor, căci era cald, dar din nou Pișcoțel a fost vedetă.  A trecut prin brațele tuturor doamnelor din compartiment, le-a zâmbit și s-a jucat cu fiecare. Îmi place că deocamdată Pișcoțel este sociabil și vesel și pare că se împrietenește repede cu oricine, deși câteodată mi-aș dori să fie mai selectiv.