Săptămâna a douăzeci și doua din viața lui Pișcoțel – prima călătorie

Prima călătorie din viața lui Bebelin a fost așteptată cu multă emoție și nerăbdare. Bebelinul parcă a simțit că urma o schimbare în ritualul zilnic. S-a trezit cu 5 minute mai repede decât pusesem ceasul. Ne-am pregătit, apoi l-am pus în manduca și am mers la gară. În taxi, Pișcoțel se uita uimit pe geam, neînțelegând probabil de ce mergem tai-tai așa de dimineață. În sfârșit ne-am urcat în tren. Am fost dezamăgită, căci alesesem un anumit tren tocmai căci știam că este mai puțin aglomerat. Dar cum nici eu nu mai călătorisem de ceva vreme cu trenul, nu știam că acest tren devenise popular și atractiv prin prețul său redus și pentru alții, iar acum era foarte căutat. Drumul Brașov-Craiova a fost obositor și dificil din pricina căldurii și a lipsei aerului condiționat. Ne-am așezat strategic, astfel că am putut să-l alăptez la cerere pe Pișcoțel, mai ales că era cald și acesta se deshidrata. Pișcoțel nu ne-a dezamăgit și a fost foarte cuminte, a dormit la noi în brațe, a răspuns cu zâmbete celor care îi zâmbeau. În zilele în care am stat departe de casă, Pișcoțel s-a simțit minunat. Nu prea l-am auzit plângând, a fost în centrul atenției, răsfățat. Totul fiind nou și interesant pentru el nu a avut timp să se plictisească. Noaptea  am dormit cu el, iar dimineața ne-am trezit cu toții mai fericiți. Nu există fericire mai mare decât să dormi cu copilul tău și să te trezești cu el zâmbindu-ți. Noaptea îl simțeam așa aproape și asta îmi inunda sufletul cu un val de căldură. Înainte să nasc nu eram de  acord cu co-sleepingul. Prejudecățile sociale ne întunecă mintea și ne anesteziază simțurile, nelăsându-ne să dăm curs simțământului nostru celui mai natural. Din frica de copil, care devine dușmanul nostru principal, manipulatorul, profitorul, șmecherul, ne reprimăm cele mai firești și frumoase sentimente, devenim niște roboți. Dacă nu ne-am fi luat copilul lângă noi, ne-am fi privat de cea mai mare fericire posibilă și am fi regretat toată viața aceste momente care nu se vor reîntoarce. Dimineața când îmi văd copilul lângă noi, mă consider cea mai bogată și norocoasă femeie și simt că nu mai am nevoie de nimic altceva pentru a fi fericită Cred că trebuie să ne lăsăm călăuziți de instinctele noastre, să ne urmăm simțămintele și astfel vom fi părinți minunați. Problema a fost căldura dogoritoare cu care cu greu s-a obișnuit Pișcoțel. A dormit greu, cu multe treziri, a transpirat și s-a iritat peste tot. L-am dat cu cremă de gălbenele, l-am schimbat și spălat des, l-am șters mereu și l-am alăptat frecvent. Încă nu îi dăm apă. Căci am citit cât de periculoasă poate fi și că până la un an este bine să limităm consumul de apă al bebelușilor. De aceea m-a uimit și amuzat în același timp o femeie care a început să urle după mine în parc, atunci când Pișcoțel a început să facă gălăgie: Doamna, apă, dați apă la bebeluș, că de-aia plânge! Oare ce față ar fi făcut respectiva cucoană binevoitoare dacă i-aș fi spus că Pișcoțel nu a pus pe limbă picătură de apă sau ceai până atunci și nici nu va gusta până la 6 luni decât laptele matern.

E adevărat că este o discrepanță enormă față de cum erau obișnuiți cei din generația părinților noștri să crească copiii și cum procedăm în zilele noastre. De aceea toate rudele și cunoștințele au fost foarte mirate că nu am început încă diversificarea, că Pișcoțel nu primește nici apă, nici ceai și nici măcar suc de portocale. Li se pare foarte curios și probabil mă consideră un fel de ciudățenie a naturii, dar măcar nu insistă să mă convingă că au dreptate.

În această săptămână, Pișcoțel a mai făcut și alte progrese: stă în fund sprijinit de perne sau cu ajutorul nostru, începe să-și descopere picioarele și și le atinge tot mai des. Cred că l-a ajutat și faptul că aici a stat mai mult timp dezbrăcat și astfel a devenit interesat de picioarele sale. Încearcă să se ridice singur și dă foarte tare din picioare. Oricum eu cred că schimbarea  de mediu și interacționarea cu cât mai multe persoane îl vor face pe bebelinul nostru să fie mai sociabil și mai adaptabil la schimbări.