Săptămâna a douăzecea din viața lui Pișcoțel – un bebelin curios și activ

Pișcoțel crește și ne este foarte drag când îl vedem așa de vioi și activ. Când ne jucăm cu el, ne oferă un feed-back, ne zâmbește, ba chiar râde în hohote câteodată. Este minunat să-l avem lângă noi dimineața, să-l auzim gângurind, râzând și certându-ne dacă nu ne dăm mai repede jos din pat. Îmi place când mă caută cu privirea, când vrea să se ridice și-și agită mânuțele să-l luăm în brațe. Pișcoțel are însă și zile când e mârâit, când nu-i poți intra în voie. Are tot timpul nevoie de activitate, se plictisește extrem de repede. A devenit greu și este din ce în ce mai dificil să-l purtăm în brațe. Câteodată îl pun în manduca și astfel mai fac câte ceva prin casă. Și-a descoperit un nou joc. Îi place să se legene și se amuză foarte tare. Începe să devină interesat de jucării și le apucă singur. Jucăria lui preferată este însă cutia de la suzi. O ține tacticos în mână și e mortal când îl ducem dintr-o cameră în alta cum își ține cutiuța în mână, de parcă ar avea un bagaj. Pe suzi în schimb nu o ia decât în anumite momente înainte să adoarmă.

Seara, când îl pregătim pentru culcare trage de tot ce e în jurul său pe masa de înfășat. Când taică-său îi desfunda nasul cu pompița manuală, el se joacă cucu-bau cu prosopul, acoperindu-se tocmai când se apropie pompița de nasul lui. Este tare haios!

Sâmbătă am mers cu Pișcoțel în vizită la niște prieteni care au și ei o fetiță de doi ani și trei luni. Fetița era tare geloasă pe Pișcoțel, atunci când mama ei l-a luat puțin în brațe. E tare interesant la copii cât de posesivi sunt și cum suferă dacă părinții lor oferă atenție altor copii. Puiuțul nostru a adormit în cărucior, iar când fetița a început să plângă, s-a trezit și el cu buza răsfrântă, prevestitoare de plânset. La scurt timp, a urmat și plânsul bebelinului nostru. Era așa amuzant cum plângeau amândoi, unul mai tare ca celălalt practic din nimic.

Duminică am privit la mult așteptata emisiune despre vaccinuri de la România, te iubesc. Emisiunea în sine nu mi-a adus nimic nou pe plan informațional, mi-a adâncit în schimb teama legată de vaccinare. Internetul clocotește de reacții pro sau contra, forumurile s-au înroșit de dezbateri aprinse, iar mămicile sunt din ce în ce mai confuze. Pe umerii părinților apasă o grea responsabilitate. Dilema e mare, deoarece cum  ai da-o, tot nu-i bine. Dacă vaccinezi, iar copilul tău este tocmai excepția care confirmă regula? Și dacă nu vaccinezi, și pruncul tău poate cădea victimă a unei boli necruțătoare de care l-ai fi putut feri prin vaccinare? Noi vom vaccina în continuare, dar vom analiza mai bine ROR-ul care se face la 1 an și vom decide atunci dacă îl facem sau nu. Nu vrem să cădem nici pradă isteriei generale, dar nici să cunoaștem efectele adverse ale vreunui vaccin.