Săptămâna a zecea din viața lui Pișcoțel- o mogâldeață agitată

0

Săptămâna a început liniștit cu un bebe cuminte care a dormit toată ziua de luni și cu o mămică harnică și activă, care a profitat din plin de această situație și a făcut casa lună. Pentru un psihic relaxat, totul în jur trebuie să fie curat și la locul său. Marți, norocosul meu copil a primit daruri frumoase de la o bună prietenă și colegă, iar eu m-am bucurat să socializez cu ea. Colegele mele l-au tot răsfățat pe Pișcoțel de câte ori au venit la mine. Mi-e drag când ele exclamă uimite cât de mult a crescut bebelinul de la o vizită la alta și sunt mândră când îi observă progresele. Pentru mine e minunat să-l văd cum gângurește, cum prinde jucăriile oferite preț de câteva clipe în mână, cum mă caută cu privirea, cum începe să se întindă după jucăriile de la centrul de joacă și bineînțeles că zâmbetul lui mă aruncă direct în extaz.

Din păcate sunt și zile când este mai prost dispus și atunci mă simt depășită de situație, extenuată și la capătul răbdării și abia aștept sosirea Soțului pentru un moment de răgaz. O astfel de zi în care răbdarea mea a fost greu încercată a fost ziua de miercuri. Pe cât de liniștit fusese în primele zile, pe atât de agitat a fost în această zi. Bineînțeles că am remarcat că stările sale proaste nu sunt gratuite, ci au o strânsă legătură cu starea sa fizică. Ei, bine, în această zi de miercuri, Pișcoțel se chinuia din răsputeri să elimine gazele. Și cu cât elimina mai multe, cu atât parcă acestea se înmulțeau în loc să dispară. Și el parcă mai mult se chinuia, și urla. Țipătul său ascuțit îmi zgâria creierii. O altă prietenă a trecut pe la mine. O vreme ne-a lăsat să povestim, dar apoi nu a mai fost chip să te înțelegi cu el, Până seara a fost isteric, Disperați, i-am pus un supozitor cu glicerină crezând că starea lui de criză are legătură cu constipația. Nu mică ne-a fost uimirea când am văzut că nici așa nu are scaun. Apoi am citit că este ceva normal pentru un bebeluș hrănit cu lapte matern să nu aibă scaun pentru mai multe zile. În acest caz laptele matern se asimilează în totalitate.

Pișcoțel a adormit cu multă greutate, destul de târziu, iar eu frântă, imediat după, nemaiapucând să mă bucur de oaza mea mea de liniște de după ce copilul intră pe tărâmul viselor. Drept compensație am primit cea mai lungă noapte dormită de când s-a născut Bebelin. De la 12.00 până la 7.30. Uimitor cât e de bine să dormi și cât de miraculoase sunt câteva ore legate de somn. Parcă îți începi ziua altfel după o astfel de noapte. Aveam nevoie să-mi încarc bateriile, căci joi a urmat tot o zi agitată. De data aceasta, Pișcoțel nu mai elimina gaze și nu se mai chircea, încerca să adoarmă și nu reușea, probabil de oboseală, ceea ce-l făcea isteric. De înțeles, deoarece nici eu nu mă mai înțeleg cu mine când sunt obosită și nedormită, dar mai ales o mogâldeață de nici două luni jumătate. În ciuda vremii mohorâte, am ieșit puțin afară și așa a mai reușit să doarmă puțin și eu să mă liniștesc și să nu mai aud urletele lui Pișcoțel. Din nou a adormit cu dificultate și din nou a dormit până la 7.30. Deja dimineața mă uitam la el, întrebându-mă retoric. Oare azi cum va fi? În prima parte a zilei de vineri comportamentul isteric și-a urmat cursul firesc. Dar după ce a dormit aproximativ două ore cu o scurtă pauză de masă a reușit să stea liniștit la locul de joacă. I-am dat zornăitoarea în mânuță și a ținut-o pentru câteva minute. I-am cântat cântece pentru copii de pe youtube, dar nu apărut prea impresionat de performanțele mele artistice. Fiu-meu e singura persoană în fața căreia îmi permit să mă prostesc. Mă amuză pe mine când știu ce caraghioasă sunt. S-a mai jucat cu muțunachii de la centrul de joacă și le-a vorbit. Sunt tare curioasă ce le spune. Eu am impresia că epuizez toată inspirația legată de interacțiunea ludică cu un copil de două luni jumătate. Și mă gândesc că dacă de acum îmi pierd răbdarea sau interesul pentru jocurile copiilor, ce va fi mai târziu.

Sâmbătă mi-am permis răsfățul de a merge la cosmetică. După ce l-am hrănit, l-am pregătit și i-am lăsat instrucțiunile de folosire Soțului, am ieșit fericită din casă. Două ore numai pentru mine! O adevărată fericire! Am savurat fiecare moment, drumul până la stația de autobuz, plimbarea cu troleul, întâlnirea cu cosmeticiana. Când ești mamă full time, ai nevoie din când în când de o întâlnire cu tine, ai nevoie să-ți clătești creierii. Oricât de mult ți-ai iubi copilul astfel de momente sunt neprețuite și îți dau putere să mergi mai departe și să nu-ți vină să-ți iei câmpii când ăl mic urlă fără ca tu să știi de ce. Week-endul a fost plin de evenimente frumoase, deoarece după amiaza gașca s-a reunit pentru o zi de naștere și a fost minunat sentimentul de a-i revedea. O întâlnire de grup care pentru ceilalți poate părea banală pentru mine capătă proporții cosmice.

Pișcoțel a fost cuminte și toți l-au admirat pe Soț cât de bine îi stă cu Pișcoțel în brațe. Am reușit să rezistăm până aproape de ora 21.00, când Pișcoțel a dat semne de oboseală și a început scandalul. Desigur că nu știam cum să-l îmbrăcăm mai repede și pe unde să ieșim mai degrabă. Iar noi am căzut frânți, adormind cu gândul nostalgic la serile de sâmbătă seara din trecut când povesteam lângă un pahar cu vin și vizionam vreo două filme. A doua zi a urmat o altă vizită. De data aceasta, Pișcoțel a mers să-și cunoască a doua străbunică din partea Soțului. Alte emoții, alte bucurii!

 

About The Author

Niciun comentariu on "Săptămâna a zecea din viața lui Pișcoțel- o mogâldeață agitată"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *