Luni noaptea, Pișcoțel a avut insomnii și noi pe lângă el. Vorba vine, insomnii, că nouă ne picau ochii în gură de somn și ne rugam de el să adoarmă. După ce că ne-am pus în pat după ora 1.00, după ce am pus la punct o ipotetică excursie prin Franța, nu am dormit mai mult de oră că primele scâncete m-au trezit. Pe jumătate adormită, m-am grăbit să-l adorm și să-mi reiau somnul atât de dulce. Dar Pișcoțel avea alte planuri, care nu coincideau cu ale mele. Orice am fi făcut și eu și Taică-său nu a fost chip să-l facem să doarmă mai bine de două ore. Când unul se străduia să-l adoarmă, celălalt ațipea. Mă tot întreb când va intra și somnul nostru pe făgașul normal. Și nu mă pot opri să nu le invidiez pe mamele, ai căror prunci dorm neîntorși până dimineața și câteva ore legate la amiază. Da, deși pare utopic există astfel de bebeluși și astfel de mame norocoase! Dimineața cu chiu, cu vai am reușit să-mi dezlipesc ochii și să mă dau jos din pat. Pișcoțel este certat cu somnul. Nici pe timpul zilei nu a dormit foarte mult. Este mult mai ocupat cu noile achiziții și poate suntem și la puseul de un an, care am înțeles că este foarte dificil. A început să comunice mai mult cu noi, iar tonalitățile sunt diverse. Țipă la noi, întinde mâna să-l luăm în brațe. Nu putem găti, iar el să se joace pe lângă noi. Vrea și el să vadă. Așa că, de câteva zile, îl pun în manduca în spate și așa fac treaba cu el. Și-i mai povestesc un alta, mai dansez cu el, îi mai cânt până se plictisește și vrea jos. Sau Taică-său îl pune în manduca pe șold, iar Pișcoțel îi soarbe din priviri fiecare mișcare. Acum merge fără probleme în orice cameră, se simte în siguranță. Se chinuiește să se urce pe mobilă să apuce chestii pe care eu le tot urc din raft în raft și mă tot uit că se termină imediat rafturile. Ne tot gândim noi acum că n-am știut ce ne-așteaptă să fi făcut o mobilă baby friendly. Celelalte distracții sunt trasul de ușița de la aragaz, de sertarele din bucătărie și scosul tuturor obiectelor dinăuntru, mâncatul cutiilor de carton, a pachetelor de șervețele. A descoperit și un sertar de la pat și e înnebunit să-l tragă și să se joace cu pantofii lui depozitați în el. Trage și de noptiere și era să-i cadă una în cap, de ușile de la dulapuri. Întinde mâna și ne arată câte ceva. Urlă dacă nu poate ajunge la obiectul care-i trebuie sau nu poate deschide ușa/sertarul pe care i s-a pus pata. Își mai prinde câte un deget în vreun sertar. Aleargă ținându-se de canapea. Are un echilibru bun, a căpătat stabilitate.
Am mai diversificat actvitățile și cu plimbări pe-afară, dat pe leagăn. Îi place foarte mult în leagăn, se distrează foarte tare când mă joc cu el în felul acesta. Spre sfârșitul săptămânii și-a mai revenit cu trezirile nocturne sau am devenit eu atât de obosită că nu-mi mai dau seama când se trezește. De multe ori adorm înaintea lui. Ziua și-a mutat primul somn spre 11.30, 12.30 și cum doarme numai o oră, mai are nevoie de un somn pe care și-l face pe la 18.00, 19.00, ceea ce nu e chiar mulțumitor căci se prelungește ora de adormit seara. Încet, încet ajungem și la niște ore convenabile pentru toată lumea.
Duminică am fost în vizită, iar Pișcoțel a fost în lumea lui. Fără nicio urmă de timiditate a pornit în explorat camerele. S-a simțit ca acasă, a pus stăpânire pe biberonul unei alte fetițe, au făcut schimb de jucării, au socializat, a fost foarte frumos.
Niciun comentariu on "Săptămâna 51 din viața lui Pișcoțel- noi descoperiri"