Săptămâna 48 din viața lui Pișcoțel

0

Pișcoțel a trăit primele pregătiri pentru Crăciun, iar pentru noi a fost o sărbătoare magică primul Crăciun cu minunea noastră. Nu ne-am omorât cu pregătirile, am reușit să facem puțină curățenie (asta nu neapărat că venea Crăciunul), mici cumpărături, câteva cadouri. Pișcoțel a fost cu noi tot timpul, a avut răbdare să ne aștepte la cumpărături, a fost înțelegător când l-am dus în puhoiul de lume din supermarketuri, a stat lângă mine când am spălat geamurile și lângă Taică-său când a gătit cina festivă. Fiecare zi s-a dovedit agitată și cu multe drumuri. Chiar și Ajunul a fost plin de întâlniri și de treburi. Pentru că Pișcoțel tușea și se auzea un hârăit, l-am dus la medic să-l consulte și să ne recomande ceva să avem în casă. Din fericire, l-a ascultat și nu a avut nimic. Am făcut bradul în timp ce Pișcoțel dormea, pentru că altfel nu ne-ar fi lăsat. Când s-a trezit s-a uitat puțin surprins la decor, dar nu a reacționat. Am așezat frumos masa în sufragerie, am pregătit ceva bun de mâncare și am stat toți trei la masă. De fapt, Pișcoțel n-a ținut cont că este Crăciunul, a refuzat să stea în scaunul lui, ca în ultimele dăți, așa că noi am mâncat la fel de chinuit ca de obicei. Dar asta nu a știrbit cu nimic bucuria primului Crăciun împreună. Am făcut poze, am ascultat muzică de Crăciun, am desfăcut cadouri. Eram noi mai emoționați decât Pișcoțel, atunci când i-am pus în față cadoul lui. Bineînțeles că el nu s-a arătat impresionat și a început să mănânce cartonul conform obiceiului. Până la urmă s-a jucat puțin cu legoul primit, desigur nu ca în instrucțiuni, ci după modul lui obișnuit de a se juca – gustatul jucăriilor. A primit și un glob personalizat, pe care l-am pus în brad și care marchează primul lui Crăciun. Îl vom pune în cutia sa de amintiri pe care i-o pictează bunicul și pe care i-o voi pregăti pentru aniversarea de un an.

Miercuri am fost la rudele Soțului la masă, iar apoi am făcut bagajele pentru plecarea de a doua zi la părinții mei. Tusea și hârăitul au avansat, iar eu am devenit stresată ca starea lui Pișcoțel să nu se agraveze mai ales în condițiile în care plecam la drum. I-am făcut ceai din ceapă, nuci, lămâie și puțină miere (i-am dat dezlegare la puțină miere, chiar dacă de Crăciun a împlinit doar 11 luni). Am terminat bagajele târziu, am adormit greu, Pișcoțel s-a trezit de nenumărate ori că nu putea să respire bine, eu îl suprevegheam să văd dacă face febră, dacă poate respira. M-am tot gândit dacă e bine sau nu să plecăm, dacă sunt o mamă inconștientă că plec la drum cu un copil bolnav. După vreo patru ore dormite, văzând că Pișcoțel nu are febră, că este vioi, l-am îmbrăcat bine și am hotărât să mergem. Călătoria cu trenul a decurs fără peripeții și am ajuns cu bine la destinație. Aici îl așteptau alte cadouri și multă dragoste din partea bunicilor, stăbunicelor etc. Dintre toate cadourile, a fost atras de un joc cu activități, la care putea să deschidă și să închidă o latură. E pasionat în general de închisul și deschisul ușilor, fie că sunt reale, fie că sunt de jucărie.

Pișcoțel nu era în formă. Era obosit, bolnav, neobișnuit cu locul. Dar a doua zi și-a luat revanșa, s-a acomodat și s-a jucat. Atâta vreme cât eram eu sau Taică-său cu el în cameră se juca frumos, era vesel, dacă dispăream din raza lui vizuală se punea pe urlat. Inițial am vrut să ieșim și noi în oraș și să-l lăsăm cu mama. Dar știind că se trezește noaptea des și că nu stă fără noi, am empatizat cu el și mi-am dat seama cât de traumatizant ar fi să nu fim acolo când s-ar trezi. În plus și într-un spațiu necunoscut și într-o stare fizică nu foarte plăcută. Așa că am ales să plecăm ziua împreună cu el, iar seara să stăm acasă.

Îmi este greu câteodată că este atât de dependent de mine, dar înțeleg că trece prin anxietatea de separare și este îngrozit de gândul că l-am putea părăsi. Câteodată plânge și dacă ies eu din cameră și rămâne cu Taică-său sau iese el din cameră și rămâne cu mine. Este cel mai fericit cu noi doi împreună. Într-un fel mă bucură acest lucru, pe de altă parte mă sperie că ar fi nefericit și traumatizat dacă aș fi nevoită să lipsesc de lângă el mai mult timp.

Au fost zile pline, cu multe vizite. Ne-am văzut și cu prietenii noștri din Cehia, ei au o fetiță drăguță care are trei ani. Când Pișcoțel i-a luat jucăriile și le-a gustat, micuța s-a pus pe plâns. Am mai remarcat la todleri că îi deranjează bebelușii atunci când le bagă jucăriile în gură. Sunt așa de amuzanți când sunt așa de serioși când se necăjesc!

Pișcoțel și-a mai revenit din răceală și a căpătat curaj. În orice spațiu ar fi fost, a început să exploreze fără frică. Pișcoțel se adaptează repede peste tot. A schimbat multe locuințe, a văzut mulți oameni și a făcut față cu bine provăcărilor. A făcut mai mulți pași, s-a cățărat peste tot de parcă ar fi fost acasă. Aproape nu se mai ține deloc. Se ridică peste tot. S-a agățat de radioul cu ceas și a ros cablul de la radio până s-a trezit Taică-său și s-a prins de ce prostie era să facă. În timpul zilei, era să dea iama la pensulele și vopselele lui bunicu-său.

Noaptea a început să doarmă pe burtă. Se învârte în pat și l-am găsit la celălalt capăt al patului pe margine. Non stop, Pișcoțel trebuie supravegheat, căci cum îți iei ochii de pe el, cum face o prostioară.

Pișcoțel a mai bifat ceva. Am ieșit cu o prietenă la o cofetărie și bineînțeles că l-am luat și pe el cu noi. A stat puțin într-un scaun special de bebeluși, apoi bineînțeles că nu a mai vrut și a stat ba la mine, ba la Taică-său. Curios, nevoie mare, trăgea de noi să vadă și să pună măna peste tot. Când ne pregăteam să părăsim localul, cum stătea el așa de drăguț la taică-său în manduca sub privirile mirate ale tuturor (oamenii au un obicei ciudat, când ne văd cu manduca întorc capul, își fac semne, se uită fix, de parcă ar vedea un extraterestru), tocmai a ieșit actrița Natașa Raab și l-a pupat. Așa că Pișcoțel a a vut parte de multe evenimente la Craiova, de zile pline și de multă dragoste și atenție.

Total 0 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Niciun comentariu on "Săptămâna 48 din viața lui Pișcoțel"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *