A patruzecea săptămână din viața lui Pișcoțel- Pișcoțel se ridică singur

0

Săptămâna a debutat cu o nouă achiziție. Singur, singurel, Pișcoțel și-a găsit un punct de stabilitate la mobila din sufragerie și s-a ridicat. Am fost așa de fericită și de mândră de el! Apoi a mai încercat de câteva ori. Încă nu are siguranță deplină în mișcări, așa că cel mai adesea cade. Eu sunt lângă el să-l încuraje, îl sprijin și am grijă să-l prind să nu se lovească. În zilele următoare a încercat tot mai des să se ridice și sprijinit de scaunul lui de masă și de cărucior. Sunt tot timpul în urma lui să-l supraveghez să nu bage ceva periculos în gură sau să nu cadă. Încerc să limitez nu-urile și mai bine să am grijă la ce-l înconjoară. E foarte obositor căci toată ziua sunt și eu în priză. În plus trebuie să spăl mult mai des pe jos și să fac curat, acum că lumea lui Pișcoțel este podeaua.

Zilele frumoase continuă, iar noi mergem zilnic în parc, ne dăm în leagăne, socializăm cu copiii. Nu mă pot opri să nu-mi amintesc o întâmplare de la leagăne din această săptămână. Tocmai socializam cu o mămică, întrebând-o ce vârstă are puiul ei, în timp ce-l puneam pe al meu pe leagăn. De căruciorul ei s-a apropiat un băiețel mai mare, iar mama isterică mă întreabă pe mine sau pe prietena mea dacă este bolnav copilul respectiv. Uimite, i-am răspuns că habar nu avem căci nu este al nostru, la care ea se rățoia la el să plece că-i îmbolnăvește copilul, în condițiile în care respectivul copil nu părea să aibă ceva. Apoi ne-a explicat că bebelușul ei este mic (6luni) și că nu vrea să intre în contact cu copiii mai mari că au boli, timp în care îl încheia până în gât cu o geacă, îi îndesa căciula pe cap și-i trăgea și protecția la cărucior, iar afară erau peste 20 de grade. Am rămas fără replică și eu și prietena mea. Zilnic sunt uimită de reacții ciudate din partea unor mămici fie prea panicoase, fie isterice, fie stresate la modul exagerat. Ori forțează copiii să mănânce, ori sunt tot timpul furioase că bebelușul lor nu doarme și nu mănâncă cât și-ar dori ele ori le dau preventiv medicamente la copii, deși aceștia nu au niciun semn de boală și lista poate continua. Desigur este o diferență între a avea episoade de irascibilitate și de pierdere a răbdării cu copiii și între a fi panicos și isteric ca stare permanentă în raport cu propriii copii. A!și mai sunt mămicile care se plâng într-una și care te amenință întotdeauna cu celebrul „Las’ c-o să vezi tu!”.

Revenind la Pișcoțel, acesta a descoperit o minge mică pe care o tot rostogolește prin casă și merge de-a bușilea după ea. Se enervează foarte tare când intră în locuri greu accesibile și nu poate să o recupereze. La capitolul somn stăm foarte prost. Doarme puțin peste zi și se trezește devreme dimineața. Probabil că și schimbarea orei îl influențează. Vineri, înainte să plecăm în excursie la Fundățica să-l sărbătorim pe tati și pe alți doi prieteni (sărbătoriții lunii octombrie) bebelinul nostru a căzut cu mine lângă el. Și a căzut tare rău, că i-a dat și sângele. Bineînțeles că am înlemnit, ne-am speriat, panicat și nu știam ce să facem mai întâi. Pișcoțel se tot ridică, ajutându-se de mobila din sufragerie. Deși eram lângă el, el s-a dezechillibrat și până să reușesc să-l prind s-a lovit cu colțul gurii de un colț de la un sertar. În final s-a calmat și el, ne-am liniștit și noi și am reușit cu chiu cu vai să facem bagajele și s-o pornim spre Fundățica. O parte din drum, Pișcoțel a urlat în scoică, deși era lângă noi. Era tare nefericit că nu-l luăm în brațe. Am oprit o dată să-l calmez, dar apoi a început din nou să urle. Ne-a părut rău de el, dar nu aveam ce face. I-am repetat că suntem lângă el, că-l înțelegem, dar că ne este imposibil să-l luăm atunci în brațe. Dar Pișcoțel nu a părut să ne înțeleagă, căci a plâns vreo 15 minute până a adormit. Dar ne-am luat revanșa când am ajuns și nu ne-am mai dezlipit de el tot weekendul. Am petrecut mămici,tătici și pitici. O casă plină de râsetele copiilor (și de plânsete și țipete câteodată), de jucării și de povești frumoase și fericirea copilului nostru! Rețeta unui week-end relaxant, cu aer curat și priveliște minunată!

Total 0 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Niciun comentariu on "A patruzecea săptămână din viața lui Pișcoțel- Pișcoțel se ridică singur"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *