„Pădurea norvegiană” este un român tulburător, despre o emoționantă poveste de iubire imposibilă, care răscolește asemenea melodiei lui Beatles, Norwegian Wood, care dă și titlul operei. Cunoscuta melodie declanșează, în spirit proustian, memoria involuntară a lui Toru Watanabe, prin care se actualizează amintirile acestuia legate de o istorie de dragoste, trăită cu 18 ani în urmă. Tânăr student, Watanabe o reîntâlnește întâmplător pe iubita colegului și prietenului sau cel mai bun din liceu, Kizuki, care se sinucisese din motive obscure. Moartea sa îi marchează definitiv pe cei doi tineri. În sufletul lui Watanabe rămane un gol uriaș, făcându-l să-și dea seamă că: „Moartea nu se află la polul opus al vieții, ea face parte din viată.” Nici Naoko nu reusesete să-și mentină echilibrul, căzand într-o profundă depresie care o va determină să se interneze într-un sanatoriu, în inima munților. Ea îi mărturiseste mai târziu că boala sa are rădăcini mult mai îndepărtate și profunde, sora sa, o fată foarte inteligentă, sinucigându-se și ea, cu mult timp în urmă, fără a lăsa vreo explicație, asemeni lui Kizuki.
Prietenia dintre Naoko și Watanabe se transformă în dragoste, tânărul încercând tot timpul să o susțină. Îi scrie scrisori, o vizitează, sperând într-o rapidă vindecare a feței. Este impresionantă răbdarea și maturitatea cu care o iubește pe Naoko.
Un tânăr aparent superficial și obișnuit, care-și creează o lume proprie, marcată de lecturi din literatură universală, Toru este atras de personaje deosebite, precum: prietenul său din adolescentă, Kizuki, Cavaleristul, colegul de cameră din primul an de studenție, Nagasawa, studentul eminent, hotărat să îmbrățiseze o carieră diplomatică. Acesta își câștigase respectul celorlalți colegi, înghițind trei melci. Alte personaje speciale sunt: Naoko, care alunecă treptat spre nebunie, apoi Reiko, protectoarea lui Naoko, care avusese și ea grave tulburări psihice în trecut.
O altă personalitate interesantă este Midori, cealaltă fată de care se îndrăgostește Toru, în timp ce Naoko se află la sanatoriu. Midori este o tanără dezinvoltă, plină de viată, energică și deschisă spre experiețe noi, dar care nu este nici ea lipsită de probleme: moartea mamei, apoi a tatălui, grija pe care i-o poartă acestuia în timpul bolii etc. Băiatul oscilează între dragsotea calmă și misterioasă, pe care i-o inspiră Naoko și vitalitatea și prezența lui Midori. După a două vizită la sanatoriu, se hotărăște să rămână cu Midori, însă se simte vinovat gândindu-se că are o responsabilitate față de Naoko.
Vestea că Naoko s-a sinucis îl zguduie pe Watanabe, aruncându-l într-o adevărată mlaștină, o lungă perioadă de rătăcire fizică și psihică. Apariția neasteptată a lui Reiko îl smulge din această stare de amorțire, iar experiența erotică din final le aduce la amândoi eliberarea de demonii trecutului și noi începuturi:Toru își reîndreaptă atenția față de Midori, iar Reiko își începe o nouă viată, după o lungă absență de 8 ani, petrecuți în sanatoriu.
Romanul este presărat de tot felul de scene erotice, dar și de muzica de care eroii lui Murakimi par a fi dependenți. Când citești cartea, parcă îți răsună în ureche Jim Morrisson, Miles Davis sau Bach.
Alte recomadări de cărți faine găsiți aici.
Vă reamintesc că, în cadrul Provocării de vineri, vă invit, dragi mămici, să faceți ceva pentru voi, pentru a vă îmbunătăți viața, relația cu copiii sau cu partenerul. Este așa de important să ne simțim bine în pielea noastră, să facem lucruri și pentru noi fără a simți vină. Mai multe articole din această categorie, puteți citit aici.
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole, urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
