Nașterea cu blândețe, atunci când bebelușul este pregătit, ar trebui să fie un deziderat pentru fiecare femeie, dacă starea de sănătate a sa și a bebelușului permite acest lucru. Sarcina și nașterea, dincolo de procedurile medicale care se impun pentru siguranța mamei și a fătului, înseamnă un cumul de emoții. Citind despre inițiativa unei petiții online în care se explică de ce este nevoie de moașe și cum pot ajuta ele femeile în timpul sarcinii, al nașterii și după naștere, gândul m-a dus din nou la cele două nașteri ale mele. Prima, mă întristează de fiecare dată, deoarece din lipsă de informare, am acceptat să mi se administreze medicamente care au grăbit și intensificat travaliul, fapt ce a dus la un pui de depresie post partum și la un omuleț care și-a plâns mult timp după aceea nașterea. Cu toate acestea, prezența moașei m-a ajutat, chiar dacă în mare parte doar m-a monitorizat, a contat să știu că este acolo. Aș fi vrut să fie mai implicată, mai prezentă, dar ea mai avea multe gravide în grija sa.
A doua naștere, frumoasă, luminoasă, împlinitoare, atunci când micuța mea a fost pregătită, în ritmul dictat de ea, cu multă emoție și iubire, cu o moașă caldă, care a făcut să nu conteze faptul că medicul care îmi urmărise sarcina nu a putut ajunge. M-am simțit ca într-o familie, parcă reîntoarsă în comunitățile arhaice, unde femeile căpătau puteri demiurgice în timpul nașterii, asistate de alte femei care insuflau puteri magice.
Da, moașa este acea femeie cu puteri magice. În zilele noastre, aceste puteri magice sunt certificate de o hârtie, căci „a moși” este o meserie pentru care ai nevoie de studii medicale universitare. În alte țări, moașele sunt persoanele importante din timpul unei nașteri, iar medicii intervin doar în situații de urgență. Și este firesc să fie așa. La noi s-a ajuns la situația, în care medicii foarte buni au devenit foarte de ocupați și pentru a putea asista toate gravidele la naștere, atunci când este convenabil pentru ei, recomandă cu atâta ușurință operația cezariană sau declanșarea nașterii naturale. De aceea, este nevoie de multe moașe care să se implice în comunitățile din care fac parte, să informeze corect gravida pe parcursul sarcinii și să fie lângă ea în timpul travaliului atât din punct de vedere medical, dar și emoțional. Apoi, să îi ofere suport în perioada imediat după naștere și în alăptare. În acest fel, poate ar scădea cezarienele la cerere, iar rata alăptării ar fi mai crescută. Mai multe mame și bebeluși ar fi fericiți, deoarece atașamentul se creează încă din primele momente în care o mama își ține pruncul în brațe.
Este nevoie de o prezență blândă și caldă în sala rece de naștere, plină cu medici și asistente și aparatură medicală, o prezență care să umanizeze acel loc, care să aducă zâmbete pe fața gravidei aflate în travaliu. Moașa și medicul ar trebui să facă o echipă bună atât în perioada monitorizării sarcinii, cât și în timpul nașterii.
Un articol bine documentat pe această temă aparține autoarei acestei petiții, Alexandra Dincă și îl puteți găsi aici.
Dacă și voi considerați necesară implementarea unei strategii naționale de îngrijire a mamei și a nou născutului bazată pe moașe, nu uitați să semnați această petiție. Sunt necesare cât mai multe semnături pentru a schimba ceva!
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
