În copilărie, nu m-a vizitat niciodată Iepurașul. Am copilărit în Craiova și, la noi, era obiceiul ca, în fiecare an, de Paște să primim haine noi. Nu auzisem de Iepuraș. Poate de aceea nu am înțeles prea bine niciodată obiceiul Iepurașului care aduce cadouri. Ba chiar, imaginea unui Iepuraș, asociat sărbătorii Pascale, mă irita. Este interesant cum acceptăm mai ușor experiențele care ne sunt familiare. Și, cum le respingem categoric pe cele cu care nu suntem obișnuiți.
De aceea, când bunicii i-au adus prima dată fiului meu cadouri de la Iepuraș, nu am reacționat tocmai bine. Nu înțelegeam de ce trebuie să introducem în viața copilului încă un personaj imaginar care aduce jucării. Care este sensul unui Iepure aducător de ciocolată și de jucării? Păi probabil tot acela ca al unui bătrân care vine încărcat cu cadouri de Crăciun. Și pe acela îl iubesc.
Soțul, născut și crescut pe plaiuri transilvănene, a fost familiarizat de mic cu prezența Iepurașului. Așa că, pentru el, acest personaj este la fel de firesc ca și Moș Crăciun.
Am dezbătut problema și soțul împăciuitor a căzut la pace cu mine. Am hotărât să îi oferim copilului ceva nou de Paște, ceva simbolic, dar nu din partea Iepurașului. Ci din partea noastră.
Anul următor așa am făcut. Copilul a primit niște haine, o carte, o jucărie din partea noastră și din partea bunicilor fără să fie amintit Iepurașul.
Al treilea an, drăgălașul deja avea peste trei ani. Mergea la grădiniță. Trece prima zi de Paște. A doua zi, copilul mă întreabă:
-Mami, când vine Iepurașul? Eu îl aștept!
A căzut cerul pe mine. Ce puteam să fac? Să îi explic că la el nu vine? Să fac eu filozofie legată de cadouri și de sărbători? La grădiniță le povestiseră educatoarele despre Iepuraș și despre cadouri. Am simțit dezamăgirea lui că la el nu a venit încă.
M-am readaptat repede și i-am spus :
– Iepurașul vine în timp ce dorm copiii. Pobabil nu a avut timp să vină încă, dar sigur va veni după ce dormi de prânz.
S-a culcat repede, iar eu m-am repezit la cel mai apropiat magazin și am cumpărat ceva. Când a descoperit cadoul de la Iepuraș, a fost foarte fericit.
De atunci, m-am relaxat. Iepurașul poate să vină liniștit. Nu îi mai pun bețe în roate.
Între timp, am aprofundat subiectul și am aflat că acest personaj este încărcat cu o simbolistică bogată nu numai în religia creștină. Simbolul Iepurelui provine încă din vremea festivalurilor pagane, dedicate zeiței Eastre. Tradiția Iepurașului care aduce cadouri s-a născut chiar din această legendă. Eastre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp. Zeița a dorit să o salveze de la moarte și, de aceea, a transformat-o într-o iepuroaică. Aceasta și-a păstrat, însă, capacitatea de a depune ouă. În semn de mulțumire, iepuroaica a decorat ouăle făcute și i le-a dăruit zeiței.
Este un prilej să discutăm despre Paște, despre religii, de ce sărbătorim uneori de două ori. Pentru copiii mei este o bogăție să provină din familie mixtă, să aibă acces la două culturi. Anul acesta am vorbit despre înnoire, despre renaștere. Nu știu cât a înțeles, dar simt că am pus prima piatră la temelia spiritualității.
Anul acesta, Paștele Catolic a fost cu o săptămână înaintea celui ortodox. Noi le sărbătorim pe amândouă, dar Iepurașul vine o singură dată. La prima sărbătoare. Aduce o carte, ouă roșii, ceva nou de îmbrăcat, un dulce mic (sănătos dacă este posibil) și o jucărioară. De Paștele ortodox, vom merge să luăm lumină în Noaptea Învierii. Le voi povesti despre Paștele copilăriei mele.
Ar fi frumos dacă am avea grădină și am organiza acolo un fel de căutare de comori, adică de cadouri și de ouă roșii. În lipsa unei grădini, am ascuns cadourile în camera copiilor și ei s-au amuzat să le găsească.
Până la urmă, Iepurașul aduce zâmbetul pe buzele celor mici și asta este tot ceea ce contează. Ce-ar fi copilăria fără personaje imaginare care să aducă farmec și fantezie în viața lor? Și de ce nu, și în viața noastră?!
Pingback: Cum am transformat venirea Iepurașului într-o „vânătoare de comori” - SuntPitic - Blog de Parenting