– Școala românească formează copiii în spiritul competiției, iar firmele plătesc apoi bani grei să își învețe angajații să colaboreze.

Așa ne spunea Irina Ștefănescu, facilitator, coach și formator la nivel internațional, la Atelierul de Teatru PlayBack (desfășurat în cadrul EdFest, organizat de Muzeul Pedeagogic) la care am particicipat săptămâna trecută.

Am auzit, deseori, la conferințele despre educație la care am participat despre faptul că nu putem să îi pregătim cu adevărat pe copii pentru piața muncii viitoare, pentru că nu știm ce îi așteaptă. Dar ceea ce putem face și ceea ce îi va salva este cooperarea.

Nu pot să nu îmi amintesc despre primii mei ani de școală ca elevă. Am și acum un nod în stomac când mă gândesc la acea perioadă. Într-o clasă aglomerată, cotată ca fiind foarte bună, de la un liceu fruntaș din orașul meu, la o doamnă „foarte bună”. Am suferit toți cei patru ani (și următorii până la liceu) din cauza competiției. Făceam mereu clasificări în capul meu să văd pe cine mai depășesc la învățătură. Nu învățam de dragul învățării, ci mă luptam să rămân mereu printre primii pentru a primi aprecierea doamnei. Îmi doream să fiu prima și sufeream foarte mult că nu eram. Nu mi-a spus nimeni atunci că nu acest lucru este important, că nu pentru alții învăț, ci pentru mine. Nu mi-a vorbit nimeni, la școală, despre frumusețea învățării și despre importanța de a colabora cu ceilalți, nu de a lupta mereu, singur, contra tuturor. Doar pentru a demonstra că ești mereu mai bun. Nu am lucrat niciodată la proiecte în echipă în anii de școală. Poate doar la un Curs de Jurnalism pe care l-am făcut eu, suplimentar, în afara orelor de școală. Apoi, în facultate, la un singur curs de literatură franceză. Și știu că mi-a plăcut foarte mult. Mi-am îndeplinit sarcinile cu multă seriozitate și bucurie. Și acum îmi place foarte mult să colaborez cu oamenii și să învăț din interacțiunea cu aceștia, din bogăția de idei care ia naștere în acest fel.

Pentru că acum cunosc puterea lui „împreună.”

La școală, nu s-au schimbat multe peste timp. Îi văd și acum pe copii cum se luptă pentru note, nu pentru a fi cea mai bună variantă a lor în fiecare zi, ci pentru a fi mai buni decât ceilalți. Nu sunt obișnuiți să colaboreze, sunt individualiști. Există elevi care nu doresc niciodată să lucreze în echipă cu ceilalți la proiecte, ci preferă să se descurce singuri. Cred că cele mai frumoase activități pe care le-am desfășurat cu elevii mei au fost proiectele de echipă, în care copiii au învățat cu plăcere. Iar cea mai mare surpriză a venit de la o clasă cu elevi care nu avea rezultate bune la învățătură. Inspirați de cartea preferată, în cadrul unui proiect de lectură, niște copii din această clasă au realizat un film în echipă.

Competiția este o formă motivațională a afirmării de sine, în care individul rivalizează cu ceilalți pentru dobândirea unei situații sociale sau a superiorității, iar cooperarea este o activitate orientată social, în cadrul căreia individul colaborează cu ceilalți pentru atingerea unui țel comun (Ausubel, Robinson, 1981)

Ce este învățarea prin cooperare ?

Învățarea prin cooperare este mai mult decât munca în echipă. Presupune o întreagă strategie cu scopul expres de a asigura faptul că toți participanții împărtășesc lucrul în mod egal și au un interes în a reuși. Prin structurile de învățare de colaborare, elevii se responsabilizează reciproc. Există o interdependență pozitivă în aceste interacțiuni, iar copiii dobândesc abilitățile sociale necesare adaptării în societate. Prin această metodă, se stimulează inteligenţa interpersonală: abilitatea de a comunica cu celălalt, de a primi sprijin atunci când are nevoie, de a oferi ajutor, de de a găsi rezolvări la situaţiile conflictuale și la problemele apărute.

Ce este învățarea prin competiție?

În schimb, învățarea prin competiție reprezintă un stil tradițional de învățare, prin care elevii concurează în cadrul unei activități. Chiar și când profesorul pune o întrebare întregii clase, iar copiii ridică mâna să răspundă este tot o formă de competiție, deoarece unii copii mai timizi pot acumula frustrări, deși cunosc răspunsurile. Competiția poate fi o formă de motivație, dar consecințele pot duce la conflicte de grup și chiar la agresivitate. Interacţiunea între colegi va fi slabă, unii vor încerca să îi împiedice pe ceilalţi să obţină performanţe. La copiii mai puțin dotați intelectual, competiția poate duce la o lipsă de comunicare, neîncredere, frustrare, anxietate. Din aceste considerente, specialiștii recomandă ca să fie folosită la copiii cu niveluri cognitive apropiate. (S-au făcut numeroase cercetări pe acestă temă, de exemplu Deutsch, Haines sau Coleman)

Oare când vom scăpa de competiția asta acerbă în primii ani de învățare ? Oare până când ne împingem copiii de la spate și îi învrăjbim contra colegilor (dar Maria ce notă a luat ? sau Ea cum poate, tu nu? , Da ce, tu ești mai prost ? etc.) Oare când nu se va mai pune un accent atât de mare pe concursuri încă de la cele mai fragede vârste (până și la creșă există concursuri) ? Oare când vom scăpa de etichetări, de ierarhizări ale copiilor, în funcție de rezultatele lor la concursuri și teste ?

Eu cred că practicile educaționale tradiționale ar trebui să îmbrace haine noi. Individualismul și competiția, promovate la ora actuală, ar trebui echilibrate cu practici educaţionale democratice şi cooperative. Copiii trebuie stimulați prin aceste activități să participe la procesul de învățare, nu să cadă pradă frustrărilor și să se izoleze sau să se retragă din învățare. Să lăsăm competiția constructivă să intre mai târziu în viața lor, atunci când copiii pregătiți. Când sunt destul de echilibrați emoțional să înțeleagă și să integreze acest fenomen în viața lor. Să dobândească întâi plăcerea de a învăța, conștiința valorii personale și motivația intrinsecă.

Învățarea prin cooperare dezvoltă competența de a lucra împreună, o componentă importantă a  vieții sociale a viitorilor adulți. Fiecare dintre noi trebuie să fim, în primul rând în competiție cu noi și să ne dorim zilnic să devenim mai buni. Să fim cea mai bună variantă a noastră.

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole, urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.